Utile


                             SCHEME ELECTRONICE

AMPLIFICATOARE AUDIO


Schema electronica a unui amplificator audio de mica putere, cu circuitul integrat MAT02


Schema electronica a unui preamplificator audio 200mw

                                          
                                                       DOMENIUL AUTO
Schema electronica a unui turometru auto cu circuit de detectie si integrare clasic 

Schema electronica a unui tahometru auto cu selectarea numarului de cilindrii ai motorului



                           DOMENIUL MECANIC, AUTO SI MOTO


                 constructia unei armaturi de siguranta





 
 
CODUL SPORTIV INTERNAŢIONAL

ANEXA J art. 253

Echipamente de securitate

Grupele N, A, B si SP

ARTICOLUL 1:

Comisarii Sportivi vor putea exclude un automobil a cărui construcţie pare periculoasă.

 

ARTICOLUL 2:

Dacă un dispozitiv este facultativ, atunci, în cazul în care este utilizat, el trebuie montat conform regulamentului.

 

ARTICOLUL 3: CONDUCTE SI POMPE

3.1 Protecţie

Conductele de benzină şi ulei, ca şi conductele sistemului de frânare, trebuie să fie prevăzute cu protecţii exterioare împotriva riscului de deteriorare (pietre, coroziune, deteriorări mecanice etc.) şi interioare împotriva riscului de incendiu sau de deteriorare.

Aplicare: Facultativ pentru grupa N dacă montajul de serie este păstrat.

Obligatoriu pentru toate grupele dacă montajul de serie nu este păstrat sau în cazul în care conductele trec prin interiorul autovehiculului şi invelişul protector le-a fost îndepărtat.
În cazul conductelor pentru carburant, părţile metalice care sunt izolate faţă de caroseria automobilului cu materiale neconductoare, trebuie conectate electric cu aceasta.

3.2 Specificaţii şi instalare

Aplicaţie obligatorie dacă montajele de serie nu sunt păstrate.

Conductele conţinând lichid de răcire sau ulei lubrifiant trebuie să fie în afara habitaclului.

Montajul conductelor de combustibil, al celor de ulei lubrifiant şi al celor conţinând lichid hidraulic sub presiune trebuie să fie executat conform specificaţiilor de mai jos:

·         dacă sunt flexibile, aceste conducte vor avea racorduri filetate, comprimate sau autoetanşate şi vor fi protejate cu tresă exterioară rezistentă la abraziune şi la flacără (care nu întreţine arderea).

·         nivelul minim al presiunii de explozie măsurat la temperatura minimă de operare:

·         conductele pentru carburant (cu excepţia conexiunilor către injectoare) trebuie să aibă presiunea de explozie de minim 70 bar (1000 psi) la temperatura de lucru de min. 135° C (250° F).

·         conductele pentru uleiul de ungere trebuie să aibă presiunea de explozie de minim 70 bar (1000 psi) la temperatura de lucru de min. 232° C (450° F).

·         conductele pentru fluide hidraulice sub presiune: trebuie să aibă presiunea de explozie de 280 bar (4000 psi) 232°C (450°F).

·         dacă presiunea de funcţionare a unui sistem hidraulic este mai mare de 140 bar (2000 psi), presiunea de explozie trebuie să fie de cel puţin două ori mai mare decât aceasta.

·         conductele pentru benzină şi pentru fluide hidraulice pot trece prin habitaclu dar fără a avea alte racorduri sau legături interioare, cu excepţia pereţilor despărţitori din faţă şi spate, conform desenelor 253-1 şi 253-2 şi a circuitului de frânare şi circuitului lichidului de ambreiaj.

FIA Echipamente de securitate schema 253-1, 253-2

3.3 Întreruperea automată a alimentării cu carburant

Recomandată pentru toate grupele:

Toate conductele pentru alimentarea cu carburant a motorului trebuie să fie echipate cu supape cu închidere automată, montate direct pe rezervorul de carburant, care trebuie să închidă automat toate conductele de carburant aflate sub presiune dacă una dintre aceste conducte este ruptă sau perforata

Obligatoriu:

Toate pompele de carburant trebuie să funcţioneze numai când motorul este pornit cu excepţia momentului începerii procesului.

3.4 Ventilarea rezervorului de carburant

Conducta de ventilare a rezervorului de carburant până la supapele descrise mai jos trebuie să respecte aceleaşi condiţii ca şi conductele de combustibil (art. 3.2) şi trebuie să fie echipată cu sistem care să cuprindă următoarele componente:

·         supapă antirăsturnare acţionată gravitaţional;

·         supapă de ventilare cu flotor;

·         supapă de suprapresiune tarată la o suprapresiune de 200 mbar, care să funcţioneze atunci când supapa cu flotor este închisă.

 

ARTICOLUL 4: SECURITATEA SISTEMULUI DE FRÂNARE

Sistem de frânare cu dublu circuit comandat de aceeaşi pedală: aceasta trebuie să controleze în mod normal toate roţile; în cazul unei pierderi de lichid într-un punct oarecare al conductelor sistemului de frânare sau al oricărei defecţiuni la sistemul de transmitere a frânelor, pedala va trebui să continue să acţioneze asupra a cel puţin două roţi.

Aplicare: Dacă acest sistem este montat în serie, nu este necesară nicio modificare.

 

ARTICOL 5: DISPOZITIVE SUPLIMENTARE DE FIXARE

Pe fiecare capotă se vor monta cel puţin două dispozitive suplimentare de fixare de siguranţă. Mecanismele originale de zăvorâre vor fi făcute inoperante sau vor fi suprimate.

Obiectele de dimensiuni mari transportate la bordul automobilului (cum ar fi roata de rezervă, truse de scule, etc.) vor fi foarte bine fixate.

Aplicare: Facultativ pentru grupa N, obligatoriu pentru celelalte grupe.

 

ARTICOLUL 6: CENTURI DE SIGURANŢĂ

6.1. Centuri

Se vor utiliza două chingi pentru umeri şi o chingă abdominală; punctele de fixare pe caroserie: două pentru chinga abdominală, două sau unul plasat simetric faţă de scaun pentru chingile pentru umeri.

Ansamblul centurilor trebuie să fie omologat de FIA şi să fie conform cu normele FIA 8853/98 sau 8854/98.

În plus, centurile utilizate pentru concursurile pe circuit vor fi dotate cu dispozitiv de deschidere cu cataramă circulară.

Pentru concursurile care conţin tronsoane de drumuri deschise circulaţiei, se recomandă ca sistemul de deschidere să fie cu buton de deblocare prin apăsare.

ASN ar putea omologa punctele de prindere situate pe cuşca rollbar cu ocazia omologării acesteia, cu condiţia ca ele să fie testate.

6.2 Montare

Este interzisă fixarea centurilor de scaune sau de suporturile acestora.

Centurile de siguranţă pot fi montate în punctele de ancorare prevăzute la automobilul de serie.

Amplasamentul geometric recomandat pentru punctele de ancorare este exemplificat în desenul 253-61.

FIA Echipamente de securitate schema 253-61

Chingile pentru umeri trebuie orientate spre spate în jos şi se vor monta astfel încât să nu se formeze un unghi mai mare de 45° faţă de orizontală, începînd cu marginea superioară a spătarului scaunului, deşi se recomandă ca acest unghi să nu fie mai mai mare de 10°.

Unghiurile acestora în raport cu axa scaunului pot fi de maximum 20° divergent sau convergent.

Dacă este posibil, punctul de ancorare prevăzut iniţial de constructor pe montantul C al automobilului va fi păstrat, dacă acest lucru este posibil.

Punctele de fixare care conduc la un unghi mai mare de 10° în raport cu orizontala nu trebuie să fie folosite, excepţie făcând cazurile când scaunele utilizate corespund exigenţelor standardului FIA.

În acest caz, chingile pentru umeri ale unui ansamblu cu 4 puncte de fixare trebuie să fie montate pe punctele de fixare ale chingilor abdominale ale scaunelor din spate, prevăzute de constructorul automobilului pentru producţia de serie.

Pentru un ansamblu cu 4 puncte de fixare, chingile pentru umeri vor fi montate astfel încât să se încrucişeze simetric faţă de axa scaunului din faţă.

O centura de siguranţă nu se va monta decât pe un scaun având rezemătoare pentru cap sau cu un spătar cu rezemătoare integrată (fără spaţiu între spătar şi rezemătoarea de cap).

Chingile abdominale şi cele care trec printre picioare nu vor trece peste marginile laterale ale scaunului, ci vor trece prin scaun pentru a cuprinde şi fixa regiunea pelviană pe o suprafaţă cât mai mare.

Centura abdominală trebuie să se ajusteze cât mai bine în scobitura dintre creasta pelviană şi partea superioară a şoldului. Nu se vor petrece peste regiunea abdominală.

Se pot practica deschideri în scaunul de serie în scopul respectării condiţiilor de mai sus. Trebuie evitată roaderea chingilor prin frecarea de muchiile deschiderilor.

Dacă montarea centurilor în punctele de fixare de serie se dovedeşte a fi imposibilă la chingile pentru umeri şi/sau la cele care trec printre picioare, atunci se pot confecţiona noi puncte de fixare pe caroserie sau pe şasiu, cât mai aproape posibil de axa roţilor din spate în cazul chingilor pentru umeri.

Chingile pentru umeri pot fi fixate şi de armătura de securitate sau de o bară de ranforsare transversală a acesteia cu ajutorul unei bucle sau de punctele de fixare superioare ale centurilor din spate sau să fie fixate sau să se sprijine de o ranforsare transversală sudată de tirantul armăturii. (vezi desenul 253-66)

FIA Echipamente de securitate schema 253-66

În acest caz, utilizarea unei ranforsări transversale se poate face cu următoarele condiţii:

·         Ranforsarea transversală trebuie să fie o ţeavă cu dimensiuni ale secţiunii de cel puţin 38 x 2,5 mm sau 40 x 2 mm, confecţionată din oţel carbon tras la rece fără sudură, cu o rezistenţă minimă la tracţiune de 350 N/mm2.

·         Înălţimea acestei ranforsări trebuie să fie astfel încât chingile pentru umeri, înspre spate, să fie direcţionate în jos formând un unghi cuprins între 10° şi 45° în raport cu orizontala începînd de la marginea superioară a spătarului, fiind recomandată utilizarea unui unghi de până la 10°.

·         Este permisă fixarea cu buclă sau cu şuruburi a chingilor, dar în acest ultim caz trebuie să fie sudat un element de rigidizare pentru fiecare punct de ancorare (vezi desen 253-17C şi 253-53 pentru dimensiuni).


Aceste elemente vor fi montate în ţeava de ranforsare, iar chingile vor fi prinse cu buloane M12 8.8 sau 7/16UNF.

Fiecare punct de fixare trebuie să reziste unei forţe de 1470 daN sau de 720 daN pentru chingile care trec printre picioare.

În cazul unui punct de fixare utilizat pentru două chingi, sarcina considerată va fi egală cu suma celor două forţe necesare.

- Pentru fiecare nou punct de ancorare creat se va utiliza o placă pentru ranforsare cu o suprafaţă de cel puţin 40 cm2 şi având o grosime de cel puţin 3 mm.

- Principii de fixare pe caroserie monococă:

1) sistem de fixare general: desen 253-43.


2) sistem de fixare pentru chingi de umăr (vezi desen 253-63)


3) Sistem de fixare pentru chingă care trece printre picioare: desen 253-64.


6.3 Utilizare

O centură de siguranţă trebuie utilizată în configuraţia în care a fost omologată, fără nici o modificare sau eliminare de componente şi în conformitate cu instrucţiunile fabricantului.

Eficacitatea şi rezistenţa în timp ale centurilor de siguranţă sunt legate în mod direct de felul în care sunt montate, utilizate şi întreţinute.

Centurile trebuie să fie înlocuite după orice coliziune severă, dacă sunt tăiate sau deteriorate sau în cazul slăbirii lor sub acţiunea soarelui sau a produselor chimice.

Ele trebuie înlocuite şi în cazul în care părţile metalice sau cataramele buclelor sunt îndoite, deformate sau ruginite.

Orice ansamblu de centuri care nu funcţionează perfect va fi înlocuit.

 

ARTICOLUL 7: EXTINCTOARE - SISTEME DE STINGERE

Este interzisă utilizarea următoarelor produse: BCF, NAF.

7.1.

În raliuri:

Sunt aplicabile prevederile 7.2 şi 7.3.

În cursele de circuit, slalom sau de teren.

Se aplică articolele 7.2 sau 7.3.

7.2 Sisteme instalate de stingere a incendiilor

7.2.1. Fiecare automobil trebuie să fie echipat cu un sistem de stingere a incendiilor care figurează în lista tehnică nr. 16: “Sisteme de stingere omologate de FIA”.

7.2.2. Toate extinctoarele trebuie să fie protejate în mod adecvat şi trebuie să fie amplasate în habitaclu.

În toate cazurile, dispozitivele de fixare trebuie să reziste unei deceleraţii de 25 g.

Întregul sistem de stingere trebuie să fie rezistent la foc.

Utilizarea conductelor metalice este obligatorie. Conductele din material plastic sunt interzise.

7.2.3. Toate stingătoarele sistemului trebuie să poată fi declanşate manual de către pilotul aşezat normal, cu centurile de siguranţă legate şi cu volanul montat.

În plus, un dispozitiv exterior de declanşare a sistemului trebuie să fie combinat cu întrerupătorul general sau situat în apropierea acestuia. El trebuie să fie marcat prin litera E de culoare roşie situată în interiorul unui cerc alb cu margine roşie, cu un diametru de minimum 10 cm.

Pentru automobilele WRC, punerea în funcţiune a stingătorului trebuie obligatoriu să provoace şi oprirea motorului şi deconectarea bateriei de acumulatori.

7.2.4. Sistemul trebuie să funcţioneze oricare ar fi poziţia automobilului.

7.2.5. Ajutajele stingătoarelor trebuie să fie adecvate agentului de stingere şi trebuie să fie instalate astfel încât să nu fie îndreptate direct spre capetele ocupanţilor automobilului.

7.3 Stingătoare manuale

7.3.1. Fiecare automobil trebuie să fie echipat cu unul sau două stingătoare manuale.

7.3.2. Agenţi de stingere autorizaţi: AFFF, FX G-TEC, Viro 3, pulbere sau oricare alt agent de stingere omologat de FIA.

7.3.3. Cantităţi minime de agent de stingere:

AFFF: 2,4 litri

FX G-TEC: 2,0 kg

Viro 3: 2,0 kg

Pulbere: 2,0 kg

7.3.4. Toate stingătoarele trebuie să fie presurizate în funcţie de conţinutul lor, după cum urmează:

AFFF: conform instrucţiunilor fabricantului;

FX G-TEC si Viro 3: conform instrucţiunilor fabricantului;

Zero 360: conform instructiunilor fabricantului;

Pulbere: 8 bari minimum, 13,5 bari maximum

În plus, stingătoarele umplute cu AFFF trebuie să fie echipate cu un sistem care să permită verificarea presiunii încărcăturii.

7.3.5. Pe fiecare stingător trebuie să fie înscrise vizibil următoarele informaţii:

·         capacitatea;

·         tipul agentului de stingere;

·         greutatea sau volumul agentului de stingere;

·         data următoarei verificări a stingătorului, care nu trebuie să fie ulterioară cu mai mult de doi ani datei umplerii sau datei ultimei verificări.

7.3.6. Fiecare extinctor trebuie să fie protejat corespunzător. Dispozitivele de fixare trebuie să poată rezista unei deceleraţii de 25 g.

În plus, vor fi acceptate numai dispozitivele de fixare metalice cu deschidere rapidă şi chingi metalice (minimum două)

7.3.7. Stingătoarele trebuie să fie uşor accesibile pilotului şi copilotului.

 

ARTICOLUL 8: STRUCTURI DE SECURITATE

8.2 Definiţii

8.2.1 Armătura de siguranţă:

Structura multi-tubulară instalată în habitaclu şi montată aproape de caroserie, a cărei funcţie este să reducă deformarea caroseriei (şasiu) în cazul impactului.

8.2.2 Arc

Structura tubulară ce formează o verigă cu două picioare de fixare.

8.2.3 Arc principal (desenul 253-1)

Cilindru tubular transversal şi aproape vertical localizat transversal în vehicul, chiar prin spatele scaunelor din faţă.

8.2.4 Cilindru frontal (desenul 253-1)

Similar cu cilindrul principal, dar forma sa urmează forma montanţilor şi a marginii superioare a parbrizului.

8.2.5 Cilindru lateral (desenul 253-2)

Monopiesa tubulară aproape longitudinală şi aproape verticală, localizată de-a lungul părţilor laterale ale vehiculului. Montanţii din faţă trebuie să fie amplasaţi de-a lungul montanţilor parbrizului şi montanţii din spate trebuie să fie aproape verticali şi amplasaţi imediat în spatele scaunelor din spate.

8.2.6 Semi-arc lateral (desenul 253-3):

Identic cu arcul lateral, insă fără montantul din spate.

8.2.7 Antretoază longitudinală:

Element tubular longitudinal ce uneşte părţile superioare ale arcurilor frontale şi principale.

8.2.8 Antretoaza transversala:

Element tubular transversal ce uneşte părţile superioare ale semi-arcurilor laterale sau ale arcurilor laterale.

8.2.9 Antretoază diagonală:

Element tubular transversal care leagă unul dintre colţurile superioare ale arcului principal sau unul dintre capetele antretoazei transversale în cazul arcurilor laterale cu talpa de fixare a piciorului de rezistenţă spate din partea opusă a arcului sau partea de sus a unui picior de rezistenţă spate cu talpa de fixare a arcului de securitate din partea opusă.

8.2.10 Antretoaze detaşabile:

Antretoaze ale unei armături de siguranţă care trebuie să poată fi detaşabile.

8.2.11 Ranforsarea armăturii de siguranţă

Antretoaza adaugată armăturii de siguranţă pentru a-i spori rezistenţa.

8.2.12 Picior de rezistenţă:

Placa sudată la capătul arcului tubular care să permită fixarea de caroserie/ şasiu cu buloane sau prin sudare, în general pe o placă de armatură.

8.2.13 Placa de armatură:

Placa de metal fixată de caroserie/şasiu sub o talpă de fixare a arcului pentru o mai bună repartiţie a greutăţii pe caroserie/şasiu.

8.2.14 Colţar/ Guşeu:

Armatură pentru un cot sau pentru un racord făcut din coala de metal îndoită în formă de U (desenul 253-34), a cărei grosime nu trebuie să fie mai mică de 1,0 mm.

Capetele armăturii acesteia trebuie să fie situate la o distanţă de la 2 la 4 ori diametrul celui mai mare tub racordat faţă de vârful unghiului.


8.3 Specificaţii

8.3.1 Structura de bază:

Structura de bază trebuie să fie făcută în conformitate cu unul din următoarele tipare:

·         1 arc principal + 1 arc frontal + 2 antretoaze longitudinale + 2 tiranţi + 6 picioare de rezistenţă (desenul 253-1)

·         2 arcuri laterale + 2 antretoaze transversale + 2 tiranţi + 6 picioare de rezistenţă (desenul 253-2)

·         1 arc principal + 2 semi-arcuri laterale + 1 antretoază transversală + 2 tiranţi + 6 picioare de rezistenţă (desenul 253-3)

Partea verticală a arcului principal trebuie să fie cât mai aproape posibil de conturul interior al caroseriei.

Stâlpul din faţă al arcului frontal sau al celui lateral trebuie să urmeze forma stâlpilor parbrizului şi să aibă o singură indoitură cu partea sa verticală inferioară.

Pentru a construi armătura de siguranţă, legăturile antretoazelor transversale cu arcurile laterale, legăturile antretoazelor frontale cu arcurile principale şi frontale, precum şi legăturile arcului semi-lateral cu arcul principal trebuie să fie situate la nivelul plafonului.

În orice caz, nu trebuie să existe mai mult de 4 legături situate la nivelul plafonului.

Tiranţii trebuie să fie fixaţi lângă linia plafonului şi lângă coturile superioare exterioare ale arcului principal, pe ambele părţi ale maşinii, eventual cu ajutorul unor conectori detaşabili.

Ei trebuie să formeze un unghi de cel puţin 30 de grade cu verticala, trebuie să fie îndreptaţi spre înapoi şi să fie rectilinii şi cât mai aproape posibil de panourile laterale interioare ale caroseriei.

8.2.3 Concepţie:

Odată ce structura de bază este definită, trebuie să fie completată cu antretoazele obligatorii şi ranforsările (vezi articolul 253 – 8.3.2.1) la care pot fi adăugate antretoaze şi ranforsări opţionale (vezi articolul 253-8.3.2.2)

8.3.2.1 Antretoaze si ranforsări obligatorii:

8.3.2.1.1 Antretoaza transversală:

Maşini omologate înainte de 01/01/2002:

Armătura trebuie să aibă una dintre antretoazele transversale definite prin desenele 253-4, 253-4, 253-6. Orientarea transversalei poate fi inversă.

În cazul desenului 253-6, distanţa dintre cele două puncte de fixare pe caroserie/ şasiu nu trebuie să fie mai mare de 300 mm.

Antretoazele trebuie să fie rectilinii şi pot fi detaşabile.

Capătul superior al transversalei nu trebuie să se unească cu arcul principal la o distanţă mai mare de 100 mm. de racordul cu tirantul, sau tirantul nu trebuie să fie la o distanţă mai mare de 100 mm de racordul său cu arcul principal (vezi desenul 253-52 pentru măsuri).

Capătul inferior al transversalei trebuie să se unească cu arcul principal sau cu tirantul la cel mult 100 mm. de piciorul de fixare (cu excepţia cazului din desenul 253-6).

Maşini omologate incepand cu 01/01/2002:

Armătura trebuie să aibă două antretoaze transversale pe arcul principal, conform desenului 253-7.

Antretoazele trebuie să fie rectilinii şi pot fi detaşabile.

Capătul inferior al diagonalei trebuie să se unească cu arcul principal la nu mai mult de 100 mm de talpa de fixare (vezi desenul 253-52 pentru măsuri).

Capătul superior al transversalei trebuie să se unească cu arcul principal la cel mult 100 mm de racord, sau cu tirantul.

8.3.2.1.2 Antretoazele portierelor:

Una sau mai multe antretoaze longitudinale trebuie să fie fixate de fiecare parte a vehiculului, conform desenelor 253-8, 253-9, 253-10 şi 253-11 (desenele 253-9, 253-10 şi 253-11 pentru maşinile omologate incepând cu 01/01/2007).

Ele pot fi detaşabile.

Protecţia laterală trebuie să fie cât mai inaltă posibil, dar punctul său superior de fixare nu trebuie să fie mai sus decât jumătatea înălţimii deschiderii portierei măsurate de la bază.

Dacă aceste puncte superioare de fixare se află în faţă sau în spatele deschiderii portierei, această limită de înălţime este valabilă şi pentru intersecţia corespunzătoare antretoazei şi deschiderii portierei.

În cazul protecţiei în X (desenul 253-9), se recomandă ca punctele inferioare de fixare ale montanţilor oblici să se afle direct pe antretoaza longitudinală a caroseriei/şasiului şi ca măcar una din parţile X-ului să fie dintr-o singură bucată.

Este permisă conexiunea antretoazelor portierelor cu ranforsarea stâlpului parbrizului (desen 253-15).

Pentru competiţiile fără co-pilot, antretoazele pot fi fixate doar pe partea şoferului.

8.3.2.1.3 Ranforsarea plafonului:

Doar pentru maşinile omologate începand cu 01/01/2005:

Partea superioară a armăturii de siguranţă trebuie sa fie conformă cu desenele 253-12, 253-13, 253-14.

Ranforsarile pot urma curba plafonului.

Pentru competiţiile fără co-piloţi, doar în cazul desenului 253-12, poate fi montată o singură antretoază transversală, dar legatura frontală trebuie să fie pe partea şoferului.

Capetele ranforsărilor trebuie să fie la mai puţin de 100 mm de racordul dintre arcuri şi antretoaze (neaplicabil vârfului celor în V formate prin ranforsări în desenele 253-13 si 253-14).

8.3.2.1.4 Ranforsarea montantului parbrizului:

Doar pentru maşinile omologate începând cu 01/01/2006:

Trebuie să fie montat pe fiecare parte a arcului frontal dacă dimensiunea A este mai mare de 200 mm (desenul 253-15).

Poate să fie îndoit, cu condiţia ca să fie rectiliniu în vederea laterală şi ca unghiul de încovoiere să nu depăsească 20 de grade.

Capătul superior trebuie să fie la mai puţin de 100 mm de punctul de racord dintre arcul frontal (lateral) şi antretoaza longitudinală (transversală) (vezi desenul 253-52 pentru măsuri).

Capătul inferior trebuie să fie la mai puţin de 100 mm de Piciorul de fixare (frontal) al arcului frontal (lateral).


8.3.2.1.5 Ranforsari ale coturilor şi racordurilor:

Racordurile dintre:

·         antretoazele transversale ale arcului principal;

·         ranforsarile plafonului (configuraţia din desenul 253-12 şi numai pentru maşinile omologate începând cu 01/01/2007);

·         antretoazele portierelor (configuraţia din desenul 253-9);

·         ranforsarile antretoazelor portierelor şi stâlpului parbrizului (desenul 253-15) trebuie să fie realizate cu minimum 2 colţari conform articolului 253-8.2.14.

Dacă antretoazele portierelor şi ranforsarea montantului parbrizului nu sunt situate în acelaşi plan, ranforsarea poate fi facută din coală de metal prefabricat, cu condiţia să respecte dimensiunile articolului 253-8.2.14.

8.3.2.2 Antretoaze si ranforsări obţionale:

Cu excepţia altor indicaţii date în articolul 253-8.3.2.1, antretoazele şi ranforsările prezentate în desenele de la 253-12 până la 253-21 şi de la 253-23 până la 253-33 sunt opţionale şi pot fi instalate după dorinţa constructorului.

Acestea trebuie să fie sudate sau montate cu ajutorul unor legături detaşabile.

Toate antretoazele şi ranforsările menţionate mai sus pot fi folosite separat sau combinate între ele.

8.3.2.2.1 Ranforsările plafonului (Desenele de la 253-12 până la 253-14):

Opţionale doar pentru maşinile omologate înainte de 01/01/2005.

Pentru competiţiile fără co-piloţi, doar în cazul desenului 253-12, poate fi montată o singură antretoază transversală, dar conexiunea ei frontală trebuie să se facă numai pe partea şoferului.

8.3.2.2.2 Ranforsarea montantului parbrizului (Desenul 253-15):

Optională doar pentru maşinile omologate înainte de 01/01/2006.

Acesta poate fi curbat doar cu condiţia ca să fie rectiliniu în vedere laterală şi ca unghiul de încovoiere să nu depăşească 20 de grade.

8.3.2.2.3 Tiranţi transversali (Desenul 253-21):

Configuraţia desenului 253-21 poate fi înlocuită cu desenul 253-22 dacă se foloseşte o ranforsare a plafonului corespunzatoare desenului 253-14.

8.3.2.2.4 Puncte de fixare a suspensiei frontale (desenul 253-25):

Extensiile trebuie să fie conectate la punctele superioare de fixare ale suspensiei frontale.

8.3.2.2.5 Antretoaze transversale (desenele de la 253-26 până la 253-30):

Antretoazele transversale fixate pe arcul principal sau între tiranţi pot fi folosite ca puncte de fixare ale centurilor de siguranţă conform articolului 253-6.2.

Pentru antretoazele prezentate în desenele 253-26 si 253-27, unghiul dintre piciorul central si cel vertical trebuie să fie de cel puţin 30 de grade.

Antretoaza transversală fixată pe arcul frontal nu trebuie să ocupe din spaţiul rezervat ocupanţilor.

Poate fi asezată cât mai sus posibil, dar capătul inferior nu trebuie să fie mai sus decât punctul superior al bordului.

Pentru maşinile omologate începând cu 01/01/2007, acestea nu pot fi dedesubtul coloanei de direcţie.

8.3.2.2.6 Ranforsările coturilor sau racordurilor (Desenele de la 253-31 până la 253-34):

Ranforsările trebuie făcute din coală de metal îndoită în formă de U conform articolului 253-8.2.14.

Grosimea componentelor care alcătuiesc ranforsarea nu trebuie să fie mai mică de 1,0 mm.

Capetele ranforsărilor tubulare nu trebuie să fie la mai mult de jumătate din distanţa măsurată în jos sau de-a lungul antretoazelor de care sunt ataşate, cu excepţia celor racordate la arcul frontal, care se pot uni cu racordul antretoazei portierei / arcului frontal.

8.3.2.3 Configuraţia minimală a armăturii de siguranţă:

Configuraţia minimă a armăturii de siguranţă este definită după cum urmează:

Masini omologate
Cu co-pilot
Fara co-pilot
Între 01/01/2002 si 31/12/2004
Desenul 253-35A
Desenul 253-36A sau simetric
Între 01/01/2005 si 31/12/2005
Desenul 253-35B
Desenul 253-36B sau simetric
Începând cu 01/01/2006
Desenul 253-35C
Desenul 253-36C sau simetric

Antretoazele portierelor şi ranforsarea plafonului pot varia în conformitate cu articolele 253-8.3.2.1.2 şi 253-8.3.2.1.3

8.3.2.4 Antretoaze detaşabile:

În cazul în care antretoazele detaşabile sunt folosite în construcţia armăturilor de siguranţă, legăturile demontabile utilizate trebuie să fie conforme cu tipul aprobat de FIA (Desenele de la 253-37 până la 253-47).

Ele nu trebuie să fie sudate după ce sunt asamblate.

Şuruburile şi buloanele trebuie să aibă o calitate de minimum 8,8 (standard ISO).

Legăturile demontabile conform desenelor 253-37, 253-40, 253-43, 253-46 si 253-47 sunt destinate numai fixării antretoazelor şi ranforsărilor opţionale descrise în articolul 253-8.3.2.2 şi sunt interzise pentru conectarea părţilor superioare ale arcului principal, al celui frontal, al semi-arcurilor laterale şi ale arcurilor laterale.

8.3.2.5 Obligaţii adiţionale:

Longitudinal, armătura de siguranţă trebuie să fie complet inclusă între punctele de fixare ale elementelor suspensiilor faţă şi spate ce poartă incărcăturile verticale (arcuri şi amortizoare).

Ranforsările suplimentare care depăşesc aceste limite sunt autorizate între armătura de siguranţă şi punctele de fixare ale anticilindrilor (anti-roll bar) din spate ale caroseriei/şasiu.

Fiecare din punctele de fixare pot fi legate de armătura de siguranţă printr-un singur tub cu dimensiunea de 30 x 1,5 mm.

Pentru maşinile omologate începand cu 01/01/2002:

În proiecţie frontală, ranforsările coturilor şi ale racordurilor unghiurilor superioare ale arcurilor frontale ale caroseriei trebuie să fie vizibile doar prin parbriz, aşa cum arată desenul 253-48.

Pentru toate armăturile de siguranţă pentru vehiculele din gama Super Producţie şi Super 2000, maşinile omologate începând cu 01/01/2000 şi pentru armăturile de siguranţă pentru maşinile de cursă omologate începand cu 01/01/2001:

Prezenţa ranforsărilor armăturii în portiere trebuie să corespundă următoarelor criterii (desenul 253-49):

·         Dimensiunea A trebuie să fie de minimum 300 mm.

·         Dimenisiunea B trebuie să fie de maximum 250 mm.

·         Dimensiunea C trebuie să fie de maximum 300 mm.

·         Dimensiunea D (măsurata din colţul superior al parbrizului, fără garnitură) trebuie să fie de maximum 100 mm.

·         Dimensiunea E nu trebuie să fie mai mult de jumătate din înalţimea deschiderii portierei (H).



8.3.2.6 Fixarea armăturilor de siguranţă pe caroserie/ şasiu:

Numărul minim de puncte de fixare este:

·         1 pentru fiecare stâlp al arcului frontal;

·         1 pentru fiecare stâlp al arcurilor laterale sau ale semi-arcurilor laterale;

·         1 pentru fiecare stâlp al arcului principal;

·         1 pentru fiecare tirant;

Pentru a obţine o fixare eficientă pe caroserie, garnitura interioară originală poate fi modificată în jurul armăturilor de siguranţă şi al punctelor acestora de fixare prin tăiere sau deformare.

Totuşi, aceste modificări nu permit inlăturarea unor părţi ale tapiţeriei sau ale garniturilor.

Dacă e necesar, cutia de siguranţe poate fi deplasată pentru a permite armăturii de siguranţă să fie fixată.

Punctele de fixare ale arcurilor frontale, principale şi laterale sau ale semi-arcurilor laterale:

Fiecare punct de fixare trebuie să includă o placă de ranforsare de cel puţin 3 mm grosime.

Fiecare talpă de fixare trebuie să fie prinsă prin cel puţin 3 buloane pe o placă de ranforsare de oţel de cel puţin 3 mm grosime şi cu o suprafaţa de cel puţin 120 cm2 care să fie sudată pe caroserie.

Pentru maşinile omologate începând cu 01/01/2007, suprafaţa de 120 cm2 trebuie să reprezinte suprafaţa de contact dintre placa de ranforsare şi caroserie. Exemple in desenele de la 253-50 la 253-56.

Pentru desenele 253-50 si 253-52, placa de ranforsare nu trebuie neapărat să fie sudată pe caroserie.

Buloanele de fixare trebuie să aibă un diametru minim de M8 şi o calitate de minimum 8,8 (standard ISO).

Dispozitivele de fixare trebuie să fie auto-blocante sau să fie echipate cu garnituri de fixare.

Puncte de fixare ale tiranţilor:

Fiecare tirant trebuie să fie fixat prin minimum 2 buloane M8 (2008) cu tălpi de fixare cu o suprafaţă de cel puţin 60 cm2 (desenul 253-57) sau printr-un singur bulon într-o dublă forfecare (Desenul 253-58), cu condiţia să aibă secţiunea adecvată şi ca o bucşa să fie sudată pe tirant.

Acestea sunt cerinţele minime.

În plus, pot fi folosite mai multe dispozitive de siguranţă, plăcile suport ale tălpilor de fixare pot fi sudate de plăcile de ranforsare, armătura de siguranţă (aşa cum e definită în articolul 253-8.3.1) poate fi sudată de caroserie/ şasiu.

Caz special:

Pentru caroseriile/şasiu care nu sunt făcute din oţel, orice sudură între armătura de siguranţă şi caroseria/şasiu este interzisă. Numai asamblarea plăcii de ranforsare pe caroseria/şasiu este permisă.

8.3.3 Specificaţii ale materialului

Numai tuburile cu secţiune circulară sunt permise.

Specificaţiile tubului utilizat:

Material
Rezistenţa minimă la tracţiune
Dimensiuni minime (mm)
Utilizare
Oţel-carbon prelucrat la rece (vezi mai jos) cu conţinut maxim de carbon de 0,3 %
350 N/mm2
45 x 2,5 (1,75 " x 0,095") sau 50 x 2,0 (2,0" x 0,083")
Arcul principal sau arcurile laterale conform construcţiei
38x2,5 (1,5" x 0,095") sau 40x2,0 (1,6" x 0,083")
Semiarcuri si alte parţi ale armături de siguranţă (dacă nu sunt alte indicaţii în articolul de mai sus)

Notă: Pentru oţel fără aliaj, conţinutul maxim de aditivi este de 1 % Magneziu si 0,5 % pentru alte elemente.

În alegerea oţelului, trebuie acordată atenţie calităţii proprietăţilor de alungire şi sudare.

Ţevile trebuie să fie îndoite printr-un proces de prelucrare la rece şi raza de curbură trebuie să fie de cel puţin 3 ori diametrul tubului.

Dacă ţeava e ovalizată în timpul îndoirii, raportul dintre diametrul mic şi diametrul mare trebuie să fie de 0,9 sau mai mare.

Suprafaţa la nivelul curburilor trebuie să fie netedă şi uniformă, fără încreţituri sau crăpături.

8.3.4 Indicaţii pentru sudură:

Sudurile trebuie făcute de-a lungul întregului perimetru al ţevii.

Toate sudurile trebuie făcute la cel mai înalt nivel de calitate, cu penetrare totală şi de preferinţă cu ajutorul arcului de sudură cu gaz de protecţie.

Deşi aspectul exterior al sudurii nu garantează în mod obligatoriu şi calitatea acesteia, sudurile neaspectuoase nu sunt niciodată un semn al unui lucru bine făcut.

În cazul utilizării oţelului tratat la cald , trebuie urmate instrucţiunile speciale ale producătorului (electrozi speciali, sudură cu protecţie pe gaz).

8.3.5 Garnitura de protecţie:

Acolo unde trupurile ocupanţilor ar putea intra în contact cu armătura de siguranţă, garnitura ignifugă trebuie să fie folosită pentru protecţie.

Acolo unde caştile de protecţie ale ocupanţilor ar putea veni în contact cu armătura de siguranţă, garnitura trebuie să fie conform standardelor FIA 8857-2001, de tipul A ( vezi lista tehnică nr.23 „Garnitura arcului armăturii de siguranţă omologată de FIA”)

Aplicaţie: Pentru toate categoriile.

 

ARTICOLUL 9: VIZIBILITATEA SPRE SPATE

Vizibilitatea spre spate trebuie asigurată cu două oglinzi retrovizoare exterioare (una pe partea stângă şi una pe partea dreaptă). Aceste oglinzi retrovizoare pot fi cele de serie.

Fiecare oglindă retrovizoare trebuie să aibă o suprafaţă reflectorizantă de cel puţin 90 cm2. Oglinda retrovizoare interioară este facultativă.

Aplicare: Grupele N, Super 2000 Raliuri, A, B. Pentru SP vezi reglementările specifice.

O decupare cu suprafaţa de cel mult 25 cm2 pentru fiecare oglindă retrovizoare este permisă pentru ventilarea habitaclului.

Aplicare: numai la raliuri, grupele N, Super 2000 Raliuri şi A.

 

ARTICOLUL 10: OCHET DE REMORCARE

Pentru toate tipurile de concursuri, toate automobilele trebuie echipate în faţă şi în spate cu ocheţi de remorcare. Ocheţii pot fi utilizaţi numai în cazul în care automobilul care trebuie remorcat poate rula liber.

Ochetul va fi uşor vizibil şi va fi vopsit în galben, roşu sau portocaliu.

 

ARTICOLUL 11: GEAMURI / PLASE

Geamurile trebuie să fie certificate pentru utilizare rutieră, fapt care va fi dovedit prin marcajul corespunzător.

Parbrizul trebuie să fie confecţionat din sticlă stratificată.

O bandă parasolar este permisă pentru parbriz, cu condiţia ca aceasta să permită ocupanţilor automobilului să vadă semnalizarea rutieră (semafoare, indicatoare, etc.).

Utilizarea geamurilor fumurii şi / sau a foliilor de securitate este permisă pentru geamurile laterale şi pe lunetă. În acest caz, o persoană situată la 5 m de automobil trebuie să poată vedea pilotul şi ce se află în interiorul automobilului.

Numai pentru raliuri:

Daca nu se folosesc folii argintii sau colorate sau dacă geamurile laterale sau cel de pe plafon nu sunt facute din sticla stratificata, folosirea foliilor transparente sau incolore antideflagrante pe acestea este obligatorie.

Grosimea foliilor nu trebuie să fie mai mare de 100 microni.

Utilizarea de folii reflectorizante sau fumurii este autorizată numai în raliuri pe geamurile laterale, pe lunetă în următoarele condiţii:

·         Acoperirea trebuie să fie prevăzută cu deschideri prin care să se poată vedea din exterior pilotul şi interiorul automobilului.

·         Autorizarea utilizării unei astfel de acoperiri să fie menţionată în regulamentul particular al concursului.

Aplicare: Grupele N, A, B. Pentru SP vezi reglementările specifice.

Pentru probele pe circuit este obligatorie utilizarea plaselor fixate pe armătura de securitate.

Plasele trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

·         Lăţimea minimă a benzii: 19 mm;

·         Dimensiunea minimă a ochiurilor: 25x25 mm;

·         Dimensiunea maximă a ochiurilor: 60x60 mm.

·         Trebuie să acopere deschiderea ferestrei pînă în dreptul volanului.

 

ARTICOLUL 12: FIXĂRI DE SIGURANŢĂ PENTRU PARBRIZ

Fixări de siguranţă ale parbrizului pot fi utilizate liber.

Aplicare: grupele N, A, B.

 

ARTICOLUL 13: ÎNTRERUPĂTOR GENERAL

Întrerupătorul general trebuie să întrerupă toate circuitele electrice (baterie, alternator sau dinam, lumini, claxon, aprindere, accesorii electrice etc.) precum şi funcţionarea motorului.

Întrerupătorul trebuie să fie tip antiex şi trebuie să poată fi manevrat atât din exteriorul cât şi din interiorul automobilului.

În ceea ce priveşte întrerupătorul exterior, comanda va fi montată obligatoriu la baza stâlpului parbrizului pe partea pilotului pentru automobilele cu caroserie închisă. Acest loc va fi marcat cu un fulger roşu într-un triunghi albastru cu marginea albă, cu baza de cel puţin 12 cm.

Prescripţiile privind comanda exterioară sunt aplicabile numai automobilelor cu caroserie închisă.

Aplicare: Montajul este obligatoriu pentru toate automobilele care participă la concursuri de viteză pe circuit sau de viteză în coastă (pe traseu montan).

Montajul este recomandat şi pentru celelalte tipuri de concursuri.

 

ARTICOLUL 14: REZERVOARE DE SIGURANŢĂ APROBATE DE FIA

Dacă un concurent utilizează un rezervor de siguranţă, acesta trebuie să provină de la un constructor agreat de FIA.

Pentru a obţine agrearea FIA, constructorul trebuie să facă dovada menţinerii unei calităţi constante a produsului său şi a conformităţii cu prescripţiile aprobate de FIA.

Constructorii agreaţi de FIA se obligă să livreze clienţilor numai rezervoare corespunzătoare normelor aprobate.

În acest scop, pe fiecare rezervor vor fi marcate numele constructorului, prescripţiile precise conform cărora a fost construit rezervorul, data omologării, data expirării şi numărul de fabricaţie (seria).

Marcajul trebuie să nu poată fi sters şi trebuie să fi fost aprobat în prealabil de către FIA în conformitate cu standardele in vigoare.

14.1 Prescripţii tehnice

FIA îşi rezervă dreptul de a aproba orice ansamblu de prescripţii tehnice după studierea dosarului furnizat de fabricanţii interesaţi.

14.2 Prescripţii FIA FT3 1999, FT 3.5 sau FT5

Prescripţiile tehnice referitoare la aceste rezervoare sunt disponibile la cerere la Secretariatul FIA.

14.3 Îmbătrânirea rezervoarelor

Îmbătrânirea rezervoarelor flexibile conduce după cinci ani la o diminuare notabilă a caracteristicilor de rezistenţă ale acestora.

Nici un fel de rezervor nu poatt fi utilizat mai mult de 5 ani de la data fabricaţiei, cu excepţia cazurilor în care acestea sînt verificate şi recertificate de către constructor pentru o perioadă de până la 2 ani.

14.4 Aplicarea acestor prescripţii

Automobilele de grupa N, A şi B pot fi echipate cu un rezervor de siguranţă FT3 1999, FT3.5 sau FT5 dacă modificările automobilului în vederea instalării nu depăşesc modificările permise de regulament.

Utilizarea spumei de siguranţă în rezervoarele FT3 1999, FT3.5 sau FT5 este recomandată.

14.5 Rezervoare cu gât de umplere (grupa A şi N)

Toate automobilele dotate cu rezervor cu gât de umplere care trece prin habitaclu trebuie să fie echipate cu o supapă antiretur omologată de FIA.

Această supapă de tipul cu una sau două clapete trebuie să fie montată în gâtul de umplere, lîngă rezervor.

Gâtul de umplere este definit ca fiind piesa utilizată pentru a asigura legătura dintre orificiul de umplere cu carburant şi rezervorul de carburant propriu – zis.

 

ARTICOLUL 15: PROTECŢIA CONTRA INCENDIULUI

Între motor şi scaunele ocupanţilor trebuie să fie amplasat un ecran eficient de protecţie pentru a evita trecerea directă a flăcărilor în caz de incendiu.

În cazul în care acest ecran este constituit din scaunele din spate, se recomandă căptuşirea acestora cu o protecţie ignifugă.

 

ARTICOLUL 16: SCAUNE, PRINDERI ŞI SUPORŢI PENTRU SCAUNE

Dacă prinderile sau suporţii originali sunt schimbaţi, noile piese trebuie să fie aprobate fie de către constructorul scaunelor, fie trebuie să corespundă următoarelor prescripţii (vezi desen 253-65).


Prinderile pe caroserie/şasiu trebuie să fie făcute cu minimum 4 puncte de ancorare pentru fiecare scaun, prevăzute cu şuruburi de minimum 8 mm diametru şi cu contraplăci de întărire la fel ca în desen.

Suprafaţa de contact minimă între suport, caroserie/şasiu şi contraplacă este de 40 cm2 pentru fiecare punct de fixare.

Dacă se utilizează sisteme rapide de deschidere acestea trebuie să reziste la forţe orizontale şi verticale de 18000 N care nu se aplică simultan.

Dacă se utilizează şine pentru reglarea scaunului, acestea trebuie să fie cele originale care se livrează cu scaunul sau cu automobilul omologat.

Fixarea între scaun şi suporţii săi trebuie să fie constituită din 4 puncte de fixare, 2 la partea din faţă şi 2 la partea din spate a scaunului, prevăzute cu şuruburi cu diametru de minimum 8 mm şi cu ranforsări integrate în scaune.

Fiecare punct trebuie să reziste la o solicitare de 15000 N în oricare direcţie.

Grosimea minimă a suporţilor şi contraplăcilor este de 3 mm pentru construcţiile din oţel şi de 5 mm pentru construcţiile din aliaje uşoare.

Dimensiunea longitudinală minimă pentru fiecare suport este de 6 cm.

Dacă există o perna între scaunul omologat şi ocupantul acestuia, grosimea maximă a pernei trebuie sa fie de 50 mm.

Toate scaunele ocupanţilor trebuie să fie omologate de FIA (8855/1999) şi să nu fie modificate.

Durata limită de utilizare este de 5 ani de la data fabricaţiei, care trebuie să fie menţionată pe eticheta obligatorie.

O prelungire cu doi ani a duratei de utilizare poate fi autorizată de fabricant şi trebuie să fie menţionată pe o etichetă suplimentară.

 

ARTICOLUL 17: SUPAPE DE CONTROL AL PRESIUNII

Se interzic supapele de control al presiunii pe roţi.

 

ARTICOLUL 18: MODIFICĂRI PENTRU 01.01.2008

6.1 Centuri

Purtarea a două benzi pentru umeri şi una pentru abdomen: punctele de fixare pe caroserie: două pentru banda de pe abdomen si două sau posibil a unuia simetric faţă de scaun pentru benzile pentru umeri.

Aceste centuri trebuie să fie omologate de FIA şi să fie în conformitate cu standardele FIA nr.8853/98 sau 8854/98.

În plus, aceste centuri folosite în competiţiile de circuit trebuie să fie prevăzute cu un sistem de deschidere cu cataramă.

Pentru raliuri, două cuţite de tăiat centurile trebuie să fie păstrate mereu la bordul maşinii. Accesul la ele trebuie să fie uşor atât pentru pilot cat şi pentru co-pilot când sunt aşezaţi şi cu centurile puse.

Pe de altă parte, se recomandă ca pentru competiţiile ce includ secţiuni de drum public, centurile să fie echipate cu sistem de deschidere cu buton.

8.3.2.5 Obligaţii suplimentare.

..........

Pentru toate armăturile de siguranţă pentru maşinile de Super Productie si Super 2000 omologate incepând cu 01/01/2000 şi pentru toate armăturile de siguranţă pentru maşinile de raliu omologate incepând cu 01/01/2001:

Prezenţă ranforsărilor armăturii în deschiderea portierei trebuie să fie in conformitate cu urmatoarele criterii (Desenul 253-49):

·         Dimensiunea A trebuie să fie de minimum 300 mm;

·         Dimensiunea B trebuie să fie de maximum 250 mm;

·         Dimensiunea C trebuie sa fie de maximum 300 mm;

·         Dimensiunea D (măsurata din colţul superior al parbrizului, fără garnitură) trebuie să fie de maximum 100 mm;

·         Dimensiunea E nu trebuie să fie mai mare decât jumătate din înăltimea deschiderii uşii (H).

8.3.3 Specificaţii de materiale:

Sunt autorizate doar ţevile cu secţiune circulară.

Specificaţii pentru tevile folosite:

.........

Notă: Pentru oţel fără aliaj, conţinutul maxim de aditivi este de 1,7 % pentru Magneziu şi 0,5% 0,6 % pentru alte elemente.

ARTICOLU 13: Întrerupător general.

Întrerupătorul general trebuie să decupleze toate circuitele electrice, bateria, alternatorul sau dinamul, luminile, claxonul, aprinderea, comenzile electrice etc.)

Pentru motoarele Diesel fără injectoare cu comandă electrică, întrerupătorul general trebuie cuplat cu un dispozitiv de întrerupere a admisiei la motor.

Trebuie să fie un model anti-deflagrant şi să fie accesibil atât din interiorul cât şi din exteriorul maşinii.

În ceea ce priveste exteriorul, sistemul de comandă al întrerupătorul va fi în mod obligatoriu situat în partea de jos a montanţilor parbrizului pentru maşinile cu caroserie închisă.

ARTICOLUL 16. SCAUNE, PUNCTE DE FIXARE ŞI SUPORTURI.

Dacă punctele de fixare sau suporţii scaunelor originale sunt schimbaţi, părţile noi trebuie fie să fie aprobate pentru aplicare de către producătorul scaunelor sau trebuie să fie în conformitate cu următoarele specificaţii (vezi desenul 253-65) menţionate mai jos:

1) Punctele de fixare ale suporturilor scaunelor:

Suporturile scaunelor trebuie să fie fixate fie:

- pe punctele de fixare ale scaunelor folosite în maşina originală

- pe punctele de fixare ale scaunelor omologate de producător ca Variantă Opţională ( în care caz punctele de fixare originale trebuie să fie înlăturate)

- pe punctele de fixare pentru scaune în conformitate cu desenele 253-65.

Suporturile scaunelor trebuie să fie fixate pe punctele de fixare ale scaunelor cu ajutorul a cel puţin 4 puncte de fixare pentru fiecare scaun, folosind şuruburi măsurând cel puţin 8 mm diametru.

2) Fixarea suporturilor scaunelor direct pe caroserie.

1) Suporturile trebuie să fie fixate de caroserie/ şasiu cu cel putin 4 puncte de fixare pentru fiecare scaun, cu ajutorul unor şuruburi cu un diametru de minimum 8 mm şi cu contraplăci, conform desenului 253-65.

Suprafaţa minimă de contact între suport, caroserie/şasiu şi contraplăci este 40 cm2 pentru fiecare punct de fixare.

3) Dacă se folosesc sistemele de deschidere rapidă, acestea trebuie să fie capabile să reziste la o forţă verticală şi orizontală de 18000 N, însă nu simultan.

Dacă sunt folosite şine pentru reglajul scaunelor , acestea trebuie să fie cele furnizate original cu maşina omologată sau cu scaunul.

4) 2) Scaunul trebuie să fie fixat pe suporturi prin 4 puncte de fixare, 2 în faţă şi 2 în spatele scaunului, cu ajutorul unor şuruburi cu diametrul minim de 8 mm şi cu ranforsări integrate în scaun.

Fiecare punct de fixare trebuie să fie capabil să reziste la o forţă de 15000 N din orice direcţie.

5) 3) Grosimea minimă a suporturilor şi a contraplăcilor este de 3 mm pentru oţel şi 5 mm pentru materialele din aliaje uşoare.

Dimensiunea longitudinală minimă pentru fiecare suport este de 6 cm.

6) 4) Dacă există o pernă între scaunul omologat şi ocupantul acestuia , grosimea maximă admisă a pernei este de 50 mm.

Toate scaunele ocupanţilor trebuie să fie omologate de FIA (standard 8855/1999) şi să nu fie modificate.

Limita de utilizare este de 5 ani de la data fabricaţiei indicată pe eticheta obligatorie.

O extensie de incă 2 ani poate fi autorizată de către producator şi trebuie să fie indicată pe eticheta suplimentară.

 

Niciun comentariu: