SCHEME ELECTRONICE
AMPLIFICATOARE AUDIO
Schema electronica a unui preamplificator audio 200mw
DOMENIUL AUTO
Schema electronica a unui turometru auto cu circuit de detectie si integrare clasic
DOMENIUL MECANIC, AUTO SI MOTO
constructia unei armaturi de siguranta
CODUL SPORTIV INTERNAŢIONAL
ANEXA J art. 253
Echipamente de securitate
Grupele N, A, B si SP
ARTICOLUL 1:
Comisarii Sportivi vor putea exclude un automobil a cărui
construcţie pare periculoasă.
ARTICOLUL 2:
Dacă un dispozitiv este facultativ, atunci, în cazul în care este
utilizat, el trebuie montat conform regulamentului.
ARTICOLUL 3: CONDUCTE SI POMPE
3.1 Protecţie
Conductele de benzină şi ulei, ca şi conductele sistemului de
frânare, trebuie să fie prevăzute cu protecţii exterioare împotriva riscului de
deteriorare (pietre, coroziune, deteriorări mecanice etc.) şi interioare
împotriva riscului de incendiu sau de deteriorare.
Aplicare: Facultativ pentru grupa N dacă montajul de serie este păstrat.
Obligatoriu pentru toate grupele dacă montajul de serie nu este
păstrat sau în cazul în care conductele trec prin interiorul autovehiculului şi
invelişul protector le-a fost îndepărtat.
În cazul conductelor pentru carburant, părţile metalice care sunt izolate faţă de caroseria automobilului cu materiale neconductoare, trebuie conectate electric cu aceasta.
În cazul conductelor pentru carburant, părţile metalice care sunt izolate faţă de caroseria automobilului cu materiale neconductoare, trebuie conectate electric cu aceasta.
3.2 Specificaţii şi instalare
Aplicaţie obligatorie dacă montajele de serie nu sunt păstrate.
Conductele conţinând lichid de răcire sau ulei lubrifiant trebuie
să fie în afara habitaclului.
Montajul conductelor de combustibil, al celor de ulei lubrifiant
şi al celor conţinând lichid hidraulic sub presiune trebuie să fie executat
conform specificaţiilor de mai jos:
·
dacă sunt flexibile, aceste conducte vor avea racorduri filetate,
comprimate sau autoetanşate şi vor fi protejate cu tresă exterioară rezistentă
la abraziune şi la flacără (care nu întreţine arderea).
·
nivelul minim al presiunii de explozie măsurat la temperatura
minimă de operare:
·
conductele pentru carburant (cu excepţia conexiunilor către
injectoare) trebuie să aibă presiunea de explozie de minim 70 bar (1000 psi) la
temperatura de lucru de min. 135° C (250° F).
·
conductele pentru uleiul de ungere trebuie să aibă presiunea de
explozie de minim 70 bar (1000 psi) la temperatura de lucru de min. 232° C
(450° F).
·
conductele pentru fluide hidraulice sub presiune: trebuie să aibă
presiunea de explozie de 280 bar (4000 psi) 232°C (450°F).
·
dacă presiunea de funcţionare a unui sistem hidraulic este mai
mare de 140 bar (2000 psi), presiunea de explozie trebuie să fie de cel puţin
două ori mai mare decât aceasta.
·
conductele pentru benzină şi pentru fluide hidraulice pot trece
prin habitaclu dar fără a avea alte racorduri sau legături interioare, cu
excepţia pereţilor despărţitori din faţă şi spate, conform desenelor 253-1 şi
253-2 şi a circuitului de frânare şi circuitului lichidului de ambreiaj.
3.3 Întreruperea automată a alimentării cu carburant
Recomandată pentru toate grupele:
Toate conductele pentru alimentarea cu carburant a motorului
trebuie să fie echipate cu supape cu închidere automată, montate direct pe
rezervorul de carburant, care trebuie să închidă automat toate conductele de
carburant aflate sub presiune dacă una dintre aceste conducte este ruptă sau
perforata
Obligatoriu:
Toate pompele de carburant trebuie să funcţioneze numai când
motorul este pornit cu excepţia momentului începerii procesului.
3.4 Ventilarea rezervorului de carburant
Conducta de ventilare a rezervorului de carburant până la supapele
descrise mai jos trebuie să respecte aceleaşi condiţii ca şi conductele de
combustibil (art. 3.2) şi trebuie să fie echipată cu sistem care să cuprindă
următoarele componente:
·
supapă antirăsturnare acţionată gravitaţional;
·
supapă de ventilare cu flotor;
·
supapă de suprapresiune tarată la o suprapresiune de 200 mbar,
care să funcţioneze atunci când supapa cu flotor este închisă.
ARTICOLUL 4: SECURITATEA SISTEMULUI DE FRÂNARE
Sistem de frânare cu dublu circuit comandat de aceeaşi pedală:
aceasta trebuie să controleze în mod normal toate roţile; în cazul unei
pierderi de lichid într-un punct oarecare al conductelor sistemului de frânare
sau al oricărei defecţiuni la sistemul de transmitere a frânelor, pedala va
trebui să continue să acţioneze asupra a cel puţin două roţi.
Aplicare: Dacă acest sistem este montat în serie, nu este necesară nicio
modificare.
ARTICOL 5: DISPOZITIVE SUPLIMENTARE DE FIXARE
Pe fiecare capotă se vor monta cel puţin două dispozitive
suplimentare de fixare de siguranţă. Mecanismele originale de zăvorâre vor fi
făcute inoperante sau vor fi suprimate.
Obiectele de dimensiuni mari transportate la bordul automobilului
(cum ar fi roata de rezervă, truse de scule, etc.) vor fi foarte bine fixate.
Aplicare: Facultativ pentru grupa N, obligatoriu pentru celelalte
grupe.
ARTICOLUL 6: CENTURI DE SIGURANŢĂ
6.1. Centuri
Se vor utiliza două chingi pentru umeri şi o chingă abdominală;
punctele de fixare pe caroserie: două pentru chinga abdominală, două sau unul plasat
simetric faţă de scaun pentru chingile pentru umeri.
Ansamblul centurilor trebuie să fie omologat de FIA şi să fie
conform cu normele FIA 8853/98 sau 8854/98.
În plus, centurile utilizate pentru concursurile pe circuit vor fi
dotate cu dispozitiv de deschidere cu cataramă circulară.
Pentru concursurile care conţin tronsoane de drumuri deschise
circulaţiei, se recomandă ca sistemul de deschidere să fie cu buton de
deblocare prin apăsare.
ASN ar putea omologa punctele de prindere situate pe cuşca rollbar
cu ocazia omologării acesteia, cu condiţia ca ele să fie testate.
6.2 Montare
Este interzisă fixarea centurilor de scaune sau de suporturile
acestora.
Centurile de siguranţă pot fi montate în punctele de ancorare
prevăzute la automobilul de serie.
Amplasamentul geometric recomandat pentru punctele de ancorare
este exemplificat în desenul 253-61.
Chingile pentru umeri trebuie orientate spre spate în jos şi se
vor monta astfel încât să nu se formeze un unghi mai mare de 45° faţă de
orizontală, începînd cu marginea superioară a spătarului scaunului, deşi se
recomandă ca acest unghi să nu fie mai mai mare de 10°.
Unghiurile acestora în raport cu axa scaunului pot fi de maximum
20° divergent sau convergent.
Dacă este posibil, punctul de ancorare prevăzut iniţial de
constructor pe montantul C al automobilului va fi păstrat, dacă acest lucru
este posibil.
Punctele de fixare care conduc la un unghi mai mare de 10° în
raport cu orizontala nu trebuie să fie folosite, excepţie făcând cazurile când
scaunele utilizate corespund exigenţelor standardului FIA.
În acest caz, chingile pentru umeri ale unui ansamblu cu 4 puncte
de fixare trebuie să fie montate pe punctele de fixare ale chingilor abdominale
ale scaunelor din spate, prevăzute de constructorul automobilului pentru
producţia de serie.
Pentru un ansamblu cu 4 puncte de fixare, chingile pentru umeri
vor fi montate astfel încât să se încrucişeze simetric faţă de axa scaunului
din faţă.
O centura de siguranţă nu se va monta decât pe un scaun având
rezemătoare pentru cap sau cu un spătar cu rezemătoare integrată (fără spaţiu
între spătar şi rezemătoarea de cap).
Chingile abdominale şi cele care trec printre picioare nu vor
trece peste marginile laterale ale scaunului, ci vor trece prin scaun pentru a
cuprinde şi fixa regiunea pelviană pe o suprafaţă cât mai mare.
Centura abdominală trebuie să se ajusteze cât mai bine în
scobitura dintre creasta pelviană şi partea superioară a şoldului. Nu se vor
petrece peste regiunea abdominală.
Se pot practica deschideri în scaunul de serie în scopul
respectării condiţiilor de mai sus. Trebuie evitată roaderea chingilor prin
frecarea de muchiile deschiderilor.
Dacă montarea centurilor în punctele de fixare de serie se dovedeşte
a fi imposibilă la chingile pentru umeri şi/sau la cele care trec printre
picioare, atunci se pot confecţiona noi puncte de fixare pe caroserie sau pe
şasiu, cât mai aproape posibil de axa roţilor din spate în cazul chingilor
pentru umeri.
Chingile pentru umeri pot fi fixate şi de armătura de securitate
sau de o bară de ranforsare transversală a acesteia cu ajutorul unei bucle sau
de punctele de fixare superioare ale centurilor din spate sau să fie fixate sau
să se sprijine de o ranforsare transversală sudată de tirantul armăturii. (vezi
desenul 253-66)
În acest caz, utilizarea unei ranforsări transversale se poate
face cu următoarele condiţii:
·
Ranforsarea transversală trebuie să fie o ţeavă cu dimensiuni ale
secţiunii de cel puţin 38 x 2,5 mm sau 40 x 2 mm, confecţionată din oţel carbon
tras la rece fără sudură, cu o rezistenţă minimă la tracţiune de 350 N/mm2.
·
Înălţimea acestei ranforsări trebuie să fie astfel încât chingile
pentru umeri, înspre spate, să fie direcţionate în jos formând un unghi cuprins
între 10° şi 45° în raport cu orizontala începînd de la marginea superioară a
spătarului, fiind recomandată utilizarea unui unghi de până la 10°.
·
Este permisă fixarea cu buclă sau cu şuruburi a chingilor, dar în
acest ultim caz trebuie să fie sudat un element de rigidizare pentru fiecare
punct de ancorare (vezi desen 253-17C şi 253-53 pentru dimensiuni).
Aceste elemente vor fi montate în ţeava de ranforsare, iar
chingile vor fi prinse cu buloane M12 8.8 sau 7/16UNF.
Fiecare punct de fixare trebuie să reziste unei forţe de 1470 daN
sau de 720 daN pentru chingile care trec printre picioare.
În cazul unui punct de fixare utilizat pentru două chingi, sarcina
considerată va fi egală cu suma celor două forţe necesare.
- Pentru fiecare nou punct de ancorare creat se va utiliza o placă
pentru ranforsare cu o suprafaţă de cel puţin 40 cm2 şi având o grosime de cel
puţin 3 mm.
- Principii de fixare pe caroserie monococă:
1) sistem de fixare general: desen 253-43.
2) sistem de fixare pentru chingi de umăr (vezi desen 253-63)
3) Sistem de fixare pentru chingă care trece printre picioare:
desen 253-64.
6.3 Utilizare
O centură de siguranţă trebuie utilizată în configuraţia în care a
fost omologată, fără nici o modificare sau eliminare de componente şi în
conformitate cu instrucţiunile fabricantului.
Eficacitatea şi rezistenţa în timp ale centurilor de siguranţă
sunt legate în mod direct de felul în care sunt montate, utilizate şi
întreţinute.
Centurile trebuie să fie înlocuite după orice coliziune severă,
dacă sunt tăiate sau deteriorate sau în cazul slăbirii lor sub acţiunea
soarelui sau a produselor chimice.
Ele trebuie înlocuite şi în cazul în care părţile metalice sau
cataramele buclelor sunt îndoite, deformate sau ruginite.
Orice ansamblu de centuri care nu funcţionează perfect va fi
înlocuit.
ARTICOLUL 7: EXTINCTOARE - SISTEME DE STINGERE
Este interzisă utilizarea următoarelor produse: BCF, NAF.
7.1.
În raliuri:
Sunt aplicabile prevederile 7.2 şi 7.3.
În cursele de circuit, slalom sau de teren.
Se aplică articolele 7.2 sau 7.3.
7.2 Sisteme instalate de stingere a incendiilor
7.2.1. Fiecare automobil trebuie să fie echipat cu un sistem de stingere
a incendiilor care figurează în lista tehnică nr. 16: “Sisteme de
stingere omologate de FIA”.
7.2.2. Toate extinctoarele trebuie să fie protejate în mod adecvat şi
trebuie să fie amplasate în habitaclu.
În toate cazurile, dispozitivele de fixare trebuie să reziste unei
deceleraţii de 25 g.
Întregul sistem de stingere trebuie să fie rezistent la foc.
Utilizarea conductelor metalice este obligatorie. Conductele din
material plastic sunt interzise.
7.2.3. Toate stingătoarele sistemului trebuie să poată fi declanşate
manual de către pilotul aşezat normal, cu centurile de siguranţă legate şi cu
volanul montat.
În plus, un dispozitiv exterior de declanşare a sistemului trebuie
să fie combinat cu întrerupătorul general sau situat în apropierea acestuia. El
trebuie să fie marcat prin litera E de culoare roşie situată în interiorul unui
cerc alb cu margine roşie, cu un diametru de minimum 10 cm.
Pentru automobilele WRC, punerea în funcţiune a stingătorului
trebuie obligatoriu să provoace şi oprirea motorului şi deconectarea bateriei
de acumulatori.
7.2.4. Sistemul trebuie să funcţioneze oricare ar fi poziţia
automobilului.
7.2.5. Ajutajele stingătoarelor trebuie să fie adecvate agentului de
stingere şi trebuie să fie instalate astfel încât să nu fie îndreptate direct
spre capetele ocupanţilor automobilului.
7.3 Stingătoare manuale
7.3.1. Fiecare automobil trebuie să fie echipat cu unul sau două
stingătoare manuale.
7.3.2. Agenţi de stingere autorizaţi: AFFF, FX G-TEC, Viro 3, pulbere
sau oricare alt agent de stingere omologat de FIA.
7.3.3. Cantităţi minime de agent de stingere:
AFFF: 2,4 litri
FX G-TEC: 2,0 kg
Viro 3: 2,0 kg
Pulbere: 2,0 kg
7.3.4. Toate stingătoarele trebuie să fie presurizate în funcţie de
conţinutul lor, după cum urmează:
AFFF: conform instrucţiunilor fabricantului;
FX G-TEC si Viro 3: conform instrucţiunilor fabricantului;
Zero 360: conform instructiunilor fabricantului;
Pulbere: 8 bari minimum, 13,5 bari maximum
În plus, stingătoarele umplute cu AFFF trebuie să fie echipate cu
un sistem care să permită verificarea presiunii încărcăturii.
7.3.5. Pe fiecare stingător trebuie să fie înscrise vizibil următoarele
informaţii:
·
capacitatea;
·
tipul agentului de stingere;
·
greutatea sau volumul agentului de stingere;
·
data următoarei verificări a stingătorului, care nu trebuie să fie
ulterioară cu mai mult de doi ani datei umplerii sau datei ultimei verificări.
7.3.6. Fiecare extinctor trebuie să fie protejat corespunzător.
Dispozitivele de fixare trebuie să poată rezista unei deceleraţii de 25 g.
În plus, vor fi acceptate numai dispozitivele de fixare metalice
cu deschidere rapidă şi chingi metalice (minimum două)
7.3.7. Stingătoarele trebuie să fie uşor accesibile pilotului şi
copilotului.
ARTICOLUL 8: STRUCTURI DE SECURITATE
8.2 Definiţii
8.2.1 Armătura de siguranţă:
Structura multi-tubulară instalată în habitaclu şi montată aproape
de caroserie, a cărei funcţie este să reducă deformarea caroseriei (şasiu) în
cazul impactului.
8.2.2 Arc
Structura tubulară ce formează o verigă cu două picioare de
fixare.
8.2.3 Arc principal (desenul 253-1)
Cilindru tubular transversal şi aproape vertical localizat
transversal în vehicul, chiar prin spatele scaunelor din faţă.
8.2.4 Cilindru frontal (desenul 253-1)
Similar cu cilindrul principal, dar forma sa urmează forma montanţilor şi a marginii superioare a parbrizului.
8.2.5 Cilindru lateral (desenul 253-2)
Monopiesa tubulară aproape longitudinală şi aproape verticală,
localizată de-a lungul părţilor laterale ale vehiculului. Montanţii din faţă
trebuie să fie amplasaţi de-a lungul montanţilor parbrizului şi montanţii din
spate trebuie să fie aproape verticali şi amplasaţi imediat în spatele
scaunelor din spate.
8.2.6 Semi-arc lateral (desenul 253-3):
Identic cu arcul lateral, insă fără montantul din spate.
8.2.7 Antretoază longitudinală:
Element tubular longitudinal ce uneşte părţile superioare ale
arcurilor frontale şi principale.
8.2.8 Antretoaza transversala:
Element tubular transversal ce uneşte părţile superioare ale
semi-arcurilor laterale sau ale arcurilor laterale.
8.2.9 Antretoază diagonală:
Element tubular transversal care leagă unul dintre colţurile
superioare ale arcului principal sau unul dintre capetele antretoazei
transversale în cazul arcurilor laterale cu talpa de fixare a piciorului de
rezistenţă spate din partea opusă a arcului sau partea de sus a unui picior de
rezistenţă spate cu talpa de fixare a arcului de securitate din partea opusă.
8.2.10 Antretoaze detaşabile:
Antretoaze ale unei armături de siguranţă care trebuie să poată fi
detaşabile.
8.2.11 Ranforsarea armăturii de siguranţă
Antretoaza adaugată armăturii de siguranţă pentru a-i spori
rezistenţa.
8.2.12 Picior de rezistenţă:
Placa sudată la capătul arcului tubular care să permită fixarea de
caroserie/ şasiu cu buloane sau prin sudare, în general pe o placă de armatură.
8.2.13 Placa de armatură:
Placa de metal fixată de caroserie/şasiu sub o talpă de fixare a
arcului pentru o mai bună repartiţie a greutăţii pe caroserie/şasiu.
8.2.14 Colţar/ Guşeu:
Armatură pentru un cot sau pentru un racord făcut din coala de
metal îndoită în formă de U (desenul 253-34), a cărei grosime nu trebuie să fie
mai mică de 1,0 mm.
Capetele armăturii acesteia trebuie să fie situate la o distanţă
de la 2 la 4 ori diametrul celui mai mare tub racordat faţă de vârful
unghiului.
8.3 Specificaţii
8.3.1 Structura de bază:
Structura de bază trebuie să fie făcută în conformitate cu unul
din următoarele tipare:
·
1 arc principal + 1 arc frontal + 2 antretoaze longitudinale + 2
tiranţi + 6 picioare de rezistenţă (desenul 253-1)
·
2 arcuri laterale + 2 antretoaze transversale + 2 tiranţi + 6
picioare de rezistenţă (desenul 253-2)
·
1 arc principal + 2 semi-arcuri laterale + 1 antretoază
transversală + 2 tiranţi + 6 picioare de rezistenţă (desenul 253-3)
Partea verticală a arcului principal trebuie să fie cât mai
aproape posibil de conturul interior al caroseriei.
Stâlpul din faţă al arcului frontal sau al celui lateral trebuie
să urmeze forma stâlpilor parbrizului şi să aibă o singură indoitură cu partea
sa verticală inferioară.
Pentru a construi armătura de siguranţă, legăturile antretoazelor
transversale cu arcurile laterale, legăturile antretoazelor frontale cu
arcurile principale şi frontale, precum şi legăturile arcului semi-lateral cu
arcul principal trebuie să fie situate la nivelul plafonului.
În orice caz, nu trebuie să existe mai mult de 4 legături situate
la nivelul plafonului.
Tiranţii trebuie să fie fixaţi lângă linia plafonului şi lângă
coturile superioare exterioare ale arcului principal, pe ambele părţi ale
maşinii, eventual cu ajutorul unor conectori detaşabili.
Ei trebuie să formeze un unghi de cel puţin 30 de grade cu
verticala, trebuie să fie îndreptaţi spre înapoi şi să fie rectilinii şi cât
mai aproape posibil de panourile laterale interioare ale caroseriei.
8.2.3 Concepţie:
Odată ce structura de bază este definită, trebuie să fie
completată cu antretoazele obligatorii şi ranforsările (vezi articolul 253 – 8.3.2.1) la care
pot fi adăugate antretoaze şi ranforsări opţionale (vezi articolul 253-8.3.2.2)
8.3.2.1 Antretoaze si ranforsări obligatorii:
8.3.2.1.1 Antretoaza transversală:
Maşini omologate înainte de 01/01/2002:
Armătura trebuie să aibă una dintre antretoazele transversale
definite prin desenele 253-4, 253-4, 253-6. Orientarea transversalei poate fi
inversă.
În cazul desenului 253-6, distanţa dintre cele două puncte de
fixare pe caroserie/ şasiu nu trebuie să fie mai mare de 300 mm.
Antretoazele trebuie să fie rectilinii şi pot fi detaşabile.
Capătul superior al transversalei nu trebuie să se unească cu
arcul principal la o distanţă mai mare de 100 mm. de racordul cu tirantul, sau
tirantul nu trebuie să fie la o distanţă mai mare de 100 mm de racordul său cu
arcul principal (vezi desenul 253-52 pentru măsuri).
Capătul inferior al transversalei trebuie să se unească cu arcul
principal sau cu tirantul la cel mult 100 mm. de piciorul de fixare (cu
excepţia cazului din desenul 253-6).
Maşini omologate incepand cu 01/01/2002:
Armătura trebuie să aibă două antretoaze transversale pe arcul
principal, conform desenului 253-7.
Antretoazele trebuie să fie rectilinii şi pot fi detaşabile.
Capătul inferior al diagonalei trebuie să se unească cu arcul
principal la nu mai mult de 100 mm de talpa de fixare (vezi desenul 253-52
pentru măsuri).
Capătul superior al transversalei trebuie să se unească cu arcul
principal la cel mult 100 mm de racord, sau cu tirantul.
8.3.2.1.2 Antretoazele portierelor:
Una sau mai multe antretoaze longitudinale trebuie să fie fixate
de fiecare parte a vehiculului, conform desenelor 253-8, 253-9, 253-10 şi
253-11 (desenele 253-9, 253-10 şi 253-11 pentru maşinile omologate incepând cu
01/01/2007).
Ele pot fi detaşabile.
Protecţia laterală trebuie să fie cât mai inaltă posibil, dar
punctul său superior de fixare nu trebuie să fie mai sus decât jumătatea
înălţimii deschiderii portierei măsurate de la bază.
Dacă aceste puncte superioare de fixare se află în faţă sau în
spatele deschiderii portierei, această limită de înălţime este valabilă şi
pentru intersecţia corespunzătoare antretoazei şi deschiderii portierei.
În cazul protecţiei în X (desenul 253-9), se recomandă ca punctele
inferioare de fixare ale montanţilor oblici să se afle direct pe antretoaza
longitudinală a caroseriei/şasiului şi ca măcar una din parţile X-ului să fie
dintr-o singură bucată.
Este permisă conexiunea antretoazelor portierelor cu ranforsarea
stâlpului parbrizului (desen 253-15).
Pentru competiţiile fără co-pilot, antretoazele pot fi fixate doar
pe partea şoferului.
8.3.2.1.3 Ranforsarea plafonului:
Doar pentru maşinile omologate începand cu 01/01/2005:
Partea superioară a armăturii de siguranţă trebuie sa fie conformă
cu desenele 253-12, 253-13, 253-14.
Ranforsarile pot urma curba plafonului.
Pentru competiţiile fără co-piloţi, doar în cazul desenului
253-12, poate fi montată o singură antretoază transversală, dar legatura
frontală trebuie să fie pe partea şoferului.
Capetele ranforsărilor trebuie să fie la mai puţin de 100 mm de
racordul dintre arcuri şi antretoaze (neaplicabil vârfului celor în V formate
prin ranforsări în desenele 253-13 si 253-14).
8.3.2.1.4 Ranforsarea montantului parbrizului:
Doar pentru maşinile omologate începând cu 01/01/2006:
Trebuie să fie montat pe fiecare parte a arcului frontal dacă
dimensiunea A este mai mare de 200 mm (desenul 253-15).
Poate să fie îndoit, cu condiţia ca să fie rectiliniu în vederea
laterală şi ca unghiul de încovoiere să nu depăsească 20 de grade.
Capătul superior trebuie să fie la mai puţin de 100 mm de punctul
de racord dintre arcul frontal (lateral) şi antretoaza longitudinală
(transversală) (vezi desenul 253-52 pentru măsuri).
Capătul inferior trebuie să fie la mai puţin de 100 mm de Piciorul
de fixare (frontal) al arcului frontal (lateral).
8.3.2.1.5 Ranforsari ale coturilor şi racordurilor:
Racordurile dintre:
·
antretoazele transversale ale arcului principal;
·
ranforsarile plafonului (configuraţia din desenul 253-12 şi numai
pentru maşinile omologate începând cu 01/01/2007);
·
antretoazele portierelor (configuraţia din desenul 253-9);
·
ranforsarile antretoazelor portierelor şi stâlpului parbrizului
(desenul 253-15) trebuie să fie realizate cu minimum 2 colţari conform
articolului 253-8.2.14.
Dacă antretoazele portierelor şi ranforsarea montantului
parbrizului nu sunt situate în acelaşi plan, ranforsarea poate fi facută din
coală de metal prefabricat, cu condiţia să respecte dimensiunile articolului
253-8.2.14.
8.3.2.2 Antretoaze si ranforsări obţionale:
Cu excepţia altor indicaţii date în articolul 253-8.3.2.1,
antretoazele şi ranforsările prezentate în desenele de la 253-12 până la 253-21
şi de la 253-23 până la 253-33 sunt opţionale şi pot fi instalate după dorinţa
constructorului.
Acestea trebuie să fie sudate sau montate cu ajutorul unor
legături detaşabile.
Toate antretoazele şi ranforsările menţionate mai sus pot fi
folosite separat sau combinate între ele.
8.3.2.2.1 Ranforsările plafonului (Desenele de la 253-12 până la
253-14):
Opţionale doar pentru maşinile omologate înainte de 01/01/2005.
Pentru competiţiile fără co-piloţi, doar în cazul desenului
253-12, poate fi montată o singură antretoază transversală, dar conexiunea ei
frontală trebuie să se facă numai pe partea şoferului.
8.3.2.2.2 Ranforsarea montantului parbrizului (Desenul 253-15):
Optională doar pentru maşinile omologate înainte de 01/01/2006.
Acesta poate fi curbat doar cu condiţia ca să fie rectiliniu în
vedere laterală şi ca unghiul de încovoiere să nu depăşească 20 de grade.
8.3.2.2.3 Tiranţi transversali (Desenul 253-21):
Configuraţia desenului 253-21 poate fi înlocuită cu desenul 253-22
dacă se foloseşte o ranforsare a plafonului corespunzatoare desenului 253-14.
8.3.2.2.4 Puncte de fixare a suspensiei frontale (desenul 253-25):
Extensiile trebuie să fie conectate la punctele superioare de
fixare ale suspensiei frontale.
8.3.2.2.5 Antretoaze transversale (desenele de la 253-26 până la
253-30):
Antretoazele transversale fixate pe arcul principal sau între
tiranţi pot fi folosite ca puncte de fixare ale centurilor de siguranţă conform
articolului 253-6.2.
Pentru antretoazele prezentate în desenele 253-26 si 253-27,
unghiul dintre piciorul central si cel vertical trebuie să fie de cel puţin 30
de grade.
Antretoaza transversală fixată pe arcul frontal nu trebuie să
ocupe din spaţiul rezervat ocupanţilor.
Poate fi asezată cât mai sus posibil, dar capătul inferior nu
trebuie să fie mai sus decât punctul superior al bordului.
Pentru maşinile omologate începând cu 01/01/2007, acestea nu pot
fi dedesubtul coloanei de direcţie.
8.3.2.2.6 Ranforsările coturilor sau racordurilor (Desenele de la
253-31 până la 253-34):
Ranforsările trebuie făcute din coală de metal îndoită în formă de
U conform articolului 253-8.2.14.
Grosimea componentelor care alcătuiesc ranforsarea nu trebuie să
fie mai mică de 1,0 mm.
Capetele ranforsărilor tubulare nu trebuie să fie la mai mult de
jumătate din distanţa măsurată în jos sau de-a lungul antretoazelor de care
sunt ataşate, cu excepţia celor racordate la arcul frontal, care se pot uni cu
racordul antretoazei portierei / arcului frontal.
8.3.2.3 Configuraţia minimală a armăturii de siguranţă:
Configuraţia minimă a armăturii de siguranţă este definită după
cum urmează:
|
Masini omologate
|
Cu co-pilot
|
Fara co-pilot
|
|
Între 01/01/2002 si 31/12/2004
|
Desenul 253-35A
|
Desenul 253-36A sau simetric
|
|
Între 01/01/2005 si 31/12/2005
|
Desenul 253-35B
|
Desenul 253-36B sau simetric
|
|
Începând cu 01/01/2006
|
Desenul 253-35C
|
Desenul 253-36C sau simetric
|
Antretoazele portierelor şi ranforsarea plafonului pot varia în
conformitate cu articolele 253-8.3.2.1.2 şi 253-8.3.2.1.3
8.3.2.4 Antretoaze detaşabile:
În cazul în care antretoazele detaşabile sunt folosite în
construcţia armăturilor de siguranţă, legăturile demontabile utilizate trebuie
să fie conforme cu tipul aprobat de FIA (Desenele de la 253-37 până la 253-47).
Ele nu trebuie să fie sudate după ce sunt asamblate.
Şuruburile şi buloanele trebuie să aibă o calitate de minimum 8,8
(standard ISO).
Legăturile demontabile conform desenelor 253-37, 253-40, 253-43,
253-46 si 253-47 sunt destinate numai fixării antretoazelor şi ranforsărilor
opţionale descrise în articolul 253-8.3.2.2 şi sunt interzise pentru conectarea
părţilor superioare ale arcului principal, al celui frontal, al semi-arcurilor
laterale şi ale arcurilor laterale.
8.3.2.5 Obligaţii adiţionale:
Longitudinal, armătura de siguranţă trebuie să fie complet inclusă
între punctele de fixare ale elementelor suspensiilor faţă şi spate ce poartă
incărcăturile verticale (arcuri şi amortizoare).
Ranforsările suplimentare care depăşesc aceste limite sunt
autorizate între armătura de siguranţă şi punctele de fixare ale anticilindrilor
(anti-roll bar) din spate ale caroseriei/şasiu.
Fiecare din punctele de fixare pot fi legate de armătura de
siguranţă printr-un singur tub cu dimensiunea de 30 x 1,5 mm.
Pentru maşinile omologate începand cu 01/01/2002:
În proiecţie frontală, ranforsările coturilor şi ale racordurilor
unghiurilor superioare ale arcurilor frontale ale caroseriei trebuie să fie
vizibile doar prin parbriz, aşa cum arată desenul 253-48.
Pentru toate armăturile de siguranţă pentru vehiculele din gama
Super Producţie şi Super 2000, maşinile omologate începând cu 01/01/2000 şi
pentru armăturile de siguranţă pentru maşinile de cursă omologate începand cu
01/01/2001:
Prezenţa ranforsărilor armăturii în portiere trebuie să corespundă
următoarelor criterii (desenul 253-49):
·
Dimensiunea A trebuie să fie de minimum 300 mm.
·
Dimenisiunea B trebuie să fie de maximum 250 mm.
·
Dimensiunea C trebuie să fie de maximum 300 mm.
·
Dimensiunea D (măsurata din colţul superior al parbrizului, fără
garnitură) trebuie să fie de maximum 100 mm.
·
Dimensiunea E nu trebuie să fie mai mult de jumătate din înalţimea
deschiderii portierei (H).
8.3.2.6 Fixarea armăturilor de siguranţă pe caroserie/ şasiu:
Numărul minim de puncte de fixare este:
·
1 pentru fiecare stâlp al arcului frontal;
·
1 pentru fiecare stâlp al arcurilor laterale sau ale
semi-arcurilor laterale;
·
1 pentru fiecare stâlp al arcului principal;
·
1 pentru fiecare tirant;
Pentru a obţine o fixare eficientă pe caroserie, garnitura
interioară originală poate fi modificată în jurul armăturilor de siguranţă şi
al punctelor acestora de fixare prin tăiere sau deformare.
Totuşi, aceste modificări nu permit inlăturarea unor părţi ale
tapiţeriei sau ale garniturilor.
Dacă e necesar, cutia de siguranţe poate fi deplasată pentru a
permite armăturii de siguranţă să fie fixată.
Punctele de fixare ale arcurilor frontale, principale şi laterale
sau ale semi-arcurilor laterale:
Fiecare punct de fixare trebuie să includă o placă de ranforsare
de cel puţin 3 mm grosime.
Fiecare talpă de fixare trebuie să fie prinsă prin cel puţin 3
buloane pe o placă de ranforsare de oţel de cel puţin 3 mm grosime şi cu o
suprafaţa de cel puţin 120 cm2 care să fie sudată pe caroserie.
Pentru maşinile omologate începând cu 01/01/2007, suprafaţa de 120
cm2 trebuie să reprezinte suprafaţa de contact dintre placa de ranforsare şi
caroserie. Exemple in desenele de la 253-50 la 253-56.
Pentru desenele 253-50 si 253-52, placa de ranforsare nu trebuie
neapărat să fie sudată pe caroserie.
Buloanele de fixare trebuie să aibă un diametru minim de M8 şi o
calitate de minimum 8,8 (standard ISO).
Dispozitivele de fixare trebuie să fie auto-blocante sau să fie
echipate cu garnituri de fixare.
Puncte de fixare ale tiranţilor:
Fiecare tirant trebuie să fie fixat prin minimum 2 buloane M8
(2008) cu tălpi de fixare cu o suprafaţă de cel puţin 60 cm2 (desenul 253-57)
sau printr-un singur bulon într-o dublă forfecare (Desenul 253-58), cu condiţia
să aibă secţiunea adecvată şi ca o bucşa să fie sudată pe tirant.
Acestea sunt cerinţele minime.
În plus, pot fi folosite mai multe dispozitive de siguranţă,
plăcile suport ale tălpilor de fixare pot fi sudate de plăcile de ranforsare,
armătura de siguranţă (aşa cum e definită în articolul 253-8.3.1) poate fi
sudată de caroserie/ şasiu.
Caz special:
Pentru caroseriile/şasiu care nu sunt făcute din oţel, orice
sudură între armătura de siguranţă şi caroseria/şasiu este interzisă. Numai
asamblarea plăcii de ranforsare pe caroseria/şasiu este permisă.
8.3.3 Specificaţii ale materialului
Numai tuburile cu secţiune circulară sunt permise.
Specificaţiile tubului utilizat:
|
Material
|
Rezistenţa minimă la tracţiune
|
Dimensiuni minime (mm)
|
Utilizare
|
|
Oţel-carbon prelucrat la rece (vezi mai jos) cu conţinut maxim
de carbon de 0,3 %
|
350 N/mm2
|
45 x 2,5 (1,75 " x 0,095") sau 50 x 2,0
(2,0" x 0,083")
|
Arcul principal sau arcurile laterale conform construcţiei
|
|
38x2,5 (1,5" x 0,095") sau 40x2,0 (1,6" x
0,083")
|
Semiarcuri si alte parţi ale armături de siguranţă (dacă nu sunt
alte indicaţii în articolul de mai sus)
|
Notă: Pentru oţel fără aliaj, conţinutul maxim de aditivi este de
1 % Magneziu si 0,5 % pentru alte elemente.
În alegerea oţelului, trebuie acordată atenţie calităţii proprietăţilor
de alungire şi sudare.
Ţevile trebuie să fie îndoite printr-un proces de prelucrare la
rece şi raza de curbură trebuie să fie de cel puţin 3 ori diametrul tubului.
Dacă ţeava e ovalizată în timpul îndoirii, raportul dintre
diametrul mic şi diametrul mare trebuie să fie de 0,9 sau mai mare.
Suprafaţa la nivelul curburilor trebuie să fie netedă şi uniformă,
fără încreţituri sau crăpături.
8.3.4 Indicaţii pentru sudură:
Sudurile trebuie făcute de-a lungul întregului perimetru al ţevii.
Toate sudurile trebuie făcute la cel mai înalt nivel de calitate,
cu penetrare totală şi de preferinţă cu ajutorul arcului de sudură cu gaz de
protecţie.
Deşi aspectul exterior al sudurii nu garantează în mod obligatoriu
şi calitatea acesteia, sudurile neaspectuoase nu sunt niciodată un semn al unui
lucru bine făcut.
În cazul utilizării oţelului tratat la cald , trebuie urmate
instrucţiunile speciale ale producătorului (electrozi speciali, sudură cu
protecţie pe gaz).
8.3.5 Garnitura de protecţie:
Acolo unde trupurile ocupanţilor ar putea intra în contact cu
armătura de siguranţă, garnitura ignifugă trebuie să fie folosită pentru
protecţie.
Acolo unde caştile de protecţie ale ocupanţilor ar putea veni în
contact cu armătura de siguranţă, garnitura trebuie să fie conform standardelor
FIA 8857-2001, de tipul A ( vezi lista tehnică nr.23 „Garnitura arcului
armăturii de siguranţă omologată de FIA”)
Aplicaţie: Pentru toate categoriile.
ARTICOLUL 9: VIZIBILITATEA SPRE SPATE
Vizibilitatea spre spate trebuie asigurată cu două oglinzi
retrovizoare exterioare (una pe partea stângă şi una pe partea dreaptă). Aceste
oglinzi retrovizoare pot fi cele de serie.
Fiecare oglindă retrovizoare trebuie să aibă o suprafaţă
reflectorizantă de cel puţin 90 cm2. Oglinda retrovizoare interioară este
facultativă.
Aplicare: Grupele N, Super 2000 Raliuri, A, B. Pentru SP vezi
reglementările specifice.
O decupare cu suprafaţa de cel mult 25 cm2 pentru fiecare oglindă
retrovizoare este permisă pentru ventilarea habitaclului.
Aplicare: numai la raliuri, grupele N, Super 2000 Raliuri şi A.
ARTICOLUL 10: OCHET DE REMORCARE
Pentru toate tipurile de concursuri, toate automobilele trebuie
echipate în faţă şi în spate cu ocheţi de remorcare. Ocheţii pot fi utilizaţi
numai în cazul în care automobilul care trebuie remorcat poate rula liber.
Ochetul va fi uşor vizibil şi va fi vopsit în galben, roşu sau
portocaliu.
ARTICOLUL 11: GEAMURI / PLASE
Geamurile trebuie să fie certificate pentru utilizare rutieră,
fapt care va fi dovedit prin marcajul corespunzător.
Parbrizul trebuie să fie confecţionat din sticlă stratificată.
O bandă parasolar este permisă pentru parbriz, cu condiţia ca
aceasta să permită ocupanţilor automobilului să vadă semnalizarea rutieră
(semafoare, indicatoare, etc.).
Utilizarea geamurilor fumurii şi / sau a foliilor de securitate
este permisă pentru geamurile laterale şi pe lunetă. În acest caz, o persoană
situată la 5 m de automobil trebuie să poată vedea pilotul şi ce se află în
interiorul automobilului.
Numai pentru raliuri:
Daca nu se folosesc folii argintii sau colorate sau dacă geamurile
laterale sau cel de pe plafon nu sunt facute din sticla stratificata, folosirea
foliilor transparente sau incolore antideflagrante pe acestea este obligatorie.
Grosimea foliilor nu trebuie să fie mai mare de 100 microni.
Utilizarea de folii reflectorizante sau fumurii este autorizată
numai în raliuri pe geamurile laterale, pe lunetă în următoarele condiţii:
·
Acoperirea trebuie să fie prevăzută cu deschideri prin care să se
poată vedea din exterior pilotul şi interiorul automobilului.
·
Autorizarea utilizării unei astfel de acoperiri să fie menţionată
în regulamentul particular al concursului.
Aplicare: Grupele N, A, B. Pentru SP vezi reglementările
specifice.
Pentru probele pe circuit este obligatorie utilizarea plaselor
fixate pe armătura de securitate.
Plasele trebuie să prezinte următoarele caracteristici:
·
Lăţimea minimă a benzii: 19 mm;
·
Dimensiunea minimă a ochiurilor: 25x25 mm;
·
Dimensiunea maximă a ochiurilor: 60x60 mm.
·
Trebuie să acopere deschiderea ferestrei pînă în dreptul
volanului.
ARTICOLUL 12: FIXĂRI DE SIGURANŢĂ PENTRU PARBRIZ
Fixări de siguranţă ale parbrizului pot fi utilizate liber.
Aplicare: grupele N, A, B.
ARTICOLUL 13: ÎNTRERUPĂTOR GENERAL
Întrerupătorul general trebuie să întrerupă toate circuitele
electrice (baterie, alternator sau dinam, lumini, claxon, aprindere, accesorii
electrice etc.) precum şi funcţionarea motorului.
Întrerupătorul trebuie să fie tip antiex şi trebuie să poată fi
manevrat atât din exteriorul cât şi din interiorul automobilului.
În ceea ce priveşte întrerupătorul exterior, comanda va fi montată
obligatoriu la baza stâlpului parbrizului pe partea pilotului pentru
automobilele cu caroserie închisă. Acest loc va fi marcat cu un fulger roşu
într-un triunghi albastru cu marginea albă, cu baza de cel puţin 12 cm.
Prescripţiile privind comanda exterioară sunt aplicabile numai
automobilelor cu caroserie închisă.
Aplicare: Montajul este obligatoriu pentru toate automobilele care
participă la concursuri de viteză pe circuit sau de viteză în coastă (pe traseu
montan).
Montajul este recomandat şi pentru celelalte tipuri de concursuri.
ARTICOLUL 14: REZERVOARE DE SIGURANŢĂ APROBATE DE FIA
Dacă un concurent utilizează un rezervor de siguranţă, acesta
trebuie să provină de la un constructor agreat de FIA.
Pentru a obţine agrearea FIA, constructorul trebuie să facă dovada
menţinerii unei calităţi constante a produsului său şi a conformităţii cu prescripţiile
aprobate de FIA.
Constructorii agreaţi de FIA se obligă să livreze clienţilor numai
rezervoare corespunzătoare normelor aprobate.
În acest scop, pe fiecare rezervor vor fi marcate numele
constructorului, prescripţiile precise conform cărora a fost construit
rezervorul, data omologării, data expirării şi numărul de fabricaţie (seria).
Marcajul trebuie să nu poată fi sters şi trebuie să fi fost
aprobat în prealabil de către FIA în conformitate cu standardele in vigoare.
14.1 Prescripţii tehnice
FIA îşi rezervă dreptul de a aproba orice ansamblu de prescripţii
tehnice după studierea dosarului furnizat de fabricanţii interesaţi.
14.2 Prescripţii FIA FT3 1999, FT 3.5 sau FT5
Prescripţiile tehnice referitoare la aceste rezervoare sunt
disponibile la cerere la Secretariatul FIA.
14.3 Îmbătrânirea rezervoarelor
Îmbătrânirea rezervoarelor flexibile conduce după cinci ani la o
diminuare notabilă a caracteristicilor de rezistenţă ale acestora.
Nici un fel de rezervor nu poatt fi utilizat mai mult de 5 ani de
la data fabricaţiei, cu excepţia cazurilor în care acestea sînt verificate şi
recertificate de către constructor pentru o perioadă de până la 2 ani.
14.4 Aplicarea acestor prescripţii
Automobilele de grupa N, A şi B pot fi echipate cu un rezervor de
siguranţă FT3 1999, FT3.5 sau FT5 dacă modificările automobilului în vederea
instalării nu depăşesc modificările permise de regulament.
Utilizarea spumei de siguranţă în rezervoarele FT3 1999, FT3.5 sau
FT5 este recomandată.
14.5 Rezervoare cu gât de umplere (grupa A şi N)
Toate automobilele dotate cu rezervor cu gât de umplere care trece
prin habitaclu trebuie să fie echipate cu o supapă antiretur omologată de FIA.
Această supapă de tipul cu una sau două clapete trebuie să fie
montată în gâtul de umplere, lîngă rezervor.
Gâtul de umplere este definit ca fiind piesa utilizată pentru a
asigura legătura dintre orificiul de umplere cu carburant şi rezervorul de
carburant propriu – zis.
ARTICOLUL 15: PROTECŢIA CONTRA INCENDIULUI
Între motor şi scaunele ocupanţilor trebuie să fie amplasat un
ecran eficient de protecţie pentru a evita trecerea directă a flăcărilor în caz
de incendiu.
În cazul în care acest ecran este constituit din scaunele din
spate, se recomandă căptuşirea acestora cu o protecţie ignifugă.
ARTICOLUL 16: SCAUNE, PRINDERI ŞI SUPORŢI PENTRU SCAUNE
Dacă prinderile sau suporţii originali sunt schimbaţi, noile piese
trebuie să fie aprobate fie de către constructorul scaunelor, fie trebuie să
corespundă următoarelor prescripţii (vezi desen 253-65).
Prinderile pe caroserie/şasiu trebuie să fie făcute cu minimum 4
puncte de ancorare pentru fiecare scaun, prevăzute cu şuruburi de minimum 8 mm
diametru şi cu contraplăci de întărire la fel ca în desen.
Suprafaţa de contact minimă între suport, caroserie/şasiu şi
contraplacă este de 40 cm2 pentru fiecare punct de fixare.
Dacă se utilizează sisteme rapide de deschidere acestea trebuie să
reziste la forţe orizontale şi verticale de 18000 N care nu se aplică simultan.
Dacă se utilizează şine pentru reglarea scaunului, acestea trebuie
să fie cele originale care se livrează cu scaunul sau cu automobilul omologat.
Fixarea între scaun şi suporţii săi trebuie să fie constituită din
4 puncte de fixare, 2 la partea din faţă şi 2 la partea din spate a scaunului,
prevăzute cu şuruburi cu diametru de minimum 8 mm şi cu ranforsări integrate în
scaune.
Fiecare punct trebuie să reziste la o solicitare de 15000 N în
oricare direcţie.
Grosimea minimă a suporţilor şi contraplăcilor este de 3 mm pentru
construcţiile din oţel şi de 5 mm pentru construcţiile din aliaje uşoare.
Dimensiunea longitudinală minimă pentru fiecare suport este de 6
cm.
Dacă există o perna între scaunul omologat şi ocupantul acestuia,
grosimea maximă a pernei trebuie sa fie de 50 mm.
Toate scaunele ocupanţilor trebuie să fie omologate de FIA
(8855/1999) şi să nu fie modificate.
Durata limită de utilizare este de 5 ani de la data fabricaţiei,
care trebuie să fie menţionată pe eticheta obligatorie.
O prelungire cu doi ani a duratei de utilizare poate fi autorizată
de fabricant şi trebuie să fie menţionată pe o etichetă suplimentară.
ARTICOLUL 17: SUPAPE DE CONTROL AL PRESIUNII
Se interzic supapele de control al presiunii pe roţi.
ARTICOLUL 18: MODIFICĂRI PENTRU 01.01.2008
6.1 Centuri
Purtarea a două benzi pentru umeri şi una pentru abdomen: punctele
de fixare pe caroserie: două pentru banda de pe abdomen si două sau posibil a
unuia simetric faţă de scaun pentru benzile pentru umeri.
Aceste centuri trebuie să fie omologate de FIA şi să fie în
conformitate cu standardele FIA nr.8853/98 sau 8854/98.
În plus, aceste centuri folosite în competiţiile de circuit
trebuie să fie prevăzute cu un sistem de deschidere cu cataramă.
Pentru raliuri, două cuţite de tăiat centurile trebuie să fie
păstrate mereu la bordul maşinii. Accesul la ele trebuie să fie uşor atât
pentru pilot cat şi pentru co-pilot când sunt aşezaţi şi cu
centurile puse.
Pe de altă parte, se recomandă ca pentru competiţiile ce includ
secţiuni de drum public, centurile să fie echipate cu sistem de deschidere cu
buton.
8.3.2.5 Obligaţii suplimentare.
..........
Pentru toate armăturile de siguranţă pentru maşinile de Super
Productie si Super 2000 omologate incepând cu 01/01/2000 şi pentru toate
armăturile de siguranţă pentru maşinile de raliu omologate incepând cu
01/01/2001:
Prezenţă ranforsărilor armăturii în deschiderea portierei trebuie
să fie in conformitate cu urmatoarele criterii (Desenul 253-49):
·
Dimensiunea A trebuie să fie de minimum 300 mm;
·
Dimensiunea B trebuie să fie de maximum 250 mm;
·
Dimensiunea C trebuie sa fie de maximum 300 mm;
·
Dimensiunea D (măsurata din colţul superior al parbrizului, fără
garnitură) trebuie să fie de maximum 100 mm;
·
Dimensiunea E nu trebuie să fie mai mare decât jumătate din
înăltimea deschiderii uşii (H).
8.3.3 Specificaţii de materiale:
Sunt autorizate doar ţevile cu secţiune circulară.
Specificaţii pentru tevile folosite:
.........
Notă: Pentru oţel fără aliaj, conţinutul maxim de aditivi este de
1,7 % pentru Magneziu şi 0,5% 0,6 % pentru alte elemente.
ARTICOLU 13: Întrerupător general.
Întrerupătorul general trebuie să decupleze toate circuitele
electrice, bateria, alternatorul sau dinamul, luminile, claxonul, aprinderea,
comenzile electrice etc.)
Pentru motoarele Diesel fără injectoare cu comandă electrică,
întrerupătorul general trebuie cuplat cu un dispozitiv de întrerupere a
admisiei la motor.
Trebuie să fie un model anti-deflagrant şi să fie accesibil atât
din interiorul cât şi din exteriorul maşinii.
În ceea ce priveste exteriorul, sistemul de comandă al
întrerupătorul va fi în mod obligatoriu situat în partea de jos a montanţilor
parbrizului pentru maşinile cu caroserie închisă.
ARTICOLUL 16. SCAUNE, PUNCTE DE FIXARE ŞI SUPORTURI.
Dacă punctele de fixare sau suporţii scaunelor originale sunt
schimbaţi, părţile noi trebuie fie să fie aprobate pentru aplicare de către
producătorul scaunelor sau trebuie să fie în conformitate cu următoarele
specificaţii (vezi desenul 253-65) menţionate mai jos:
1) Punctele de fixare ale suporturilor scaunelor:
Suporturile scaunelor trebuie să fie fixate fie:
- pe punctele de fixare ale scaunelor folosite în maşina originală
- pe punctele de fixare ale scaunelor omologate de producător ca
Variantă Opţională ( în care caz punctele de fixare originale trebuie să fie
înlăturate)
- pe punctele de fixare pentru scaune în conformitate cu desenele
253-65.
Suporturile scaunelor trebuie să fie fixate pe punctele de fixare
ale scaunelor cu ajutorul a cel puţin 4 puncte de fixare pentru fiecare scaun,
folosind şuruburi măsurând cel puţin 8 mm diametru.
2) Fixarea suporturilor scaunelor direct pe caroserie.
Suprafaţa minimă de contact între suport, caroserie/şasiu şi
contraplăci este 40 cm2 pentru fiecare punct de fixare.
3) Dacă se folosesc sistemele de deschidere rapidă, acestea trebuie
să fie capabile să reziste la o forţă verticală şi orizontală de 18000 N, însă nu
simultan.
Dacă sunt folosite şine pentru reglajul scaunelor , acestea
trebuie să fie cele furnizate original cu maşina omologată sau cu scaunul.
4) 2) Scaunul trebuie să fie fixat pe suporturi prin 4 puncte
de fixare, 2 în faţă şi 2 în spatele scaunului, cu ajutorul unor şuruburi cu
diametrul minim de 8 mm şi cu ranforsări integrate în scaun.
Fiecare punct de fixare trebuie să fie capabil să reziste la o
forţă de 15000 N din orice direcţie.
5) 3) Grosimea minimă a suporturilor şi a contraplăcilor este de 3 mm
pentru oţel şi 5 mm pentru materialele din aliaje uşoare.
Dimensiunea longitudinală minimă pentru fiecare suport este de 6
cm.
6) 4) Dacă există o pernă între scaunul omologat şi ocupantul
acestuia , grosimea maximă admisă a pernei este de 50 mm.
Toate scaunele ocupanţilor trebuie să fie omologate de FIA
(standard 8855/1999) şi să nu fie modificate.
Limita de utilizare este de 5 ani de la data fabricaţiei indicată
pe eticheta obligatorie.
O extensie de incă 2 ani poate fi autorizată de către producator
şi trebuie să fie indicată pe eticheta suplimentară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu